13 decembrie 2020 — Aniversări și evocări

Remember Nichita Stanescu

Vă reamintim că astăzi, 13 decembrie, se împlinesc 37 de ani de la dispariția lui Nichita Stănescu. Cu această ocazie, Muzeul Național al Literaturii Române vă propune să urmăriți „Remember Nichita Stănescu”, o serie de intervenții concentrate pe opera și personalitatea poetului, o încercare de a-l readuce în memoria celor care iubesc poezia.

Poezie și creație – Mircia Dumitrescu despre Nichita Stănescu

Invitat la „Poezie și creație” este graficianul Mircia Dumitrescu, un artist profund, plin de forță creatoare, un împătimit al gravurii românești. A îndrumat generații întregi de artiști, cu blândețe, generozitate și modestie. Astăzi, 13 decembrie, subiectul discuției purtate cu Loreta Popa nu putea fi altul decât Nichita Stănescu, cel care i-a dedicat lui Mircia Dumitrescu 33 de poeme. Au fost prieteni și s-au admirat reciproc. „Mi-au plăcut atât de mult încât am făcut o carte de patru metri în care am ilustrat poemele pe care mi le-a dedicat. Un exemplar se află și la Muzeul Național al Literaturii Române”, afirmă graficianul, care nu reușește să-și stăpânească bucuria faptului că Dora Stănescu, soția lui Nichita Stănescu, a donat Muzeului Național al Literaturii Române masa și cele șase scaune Bonanza care au aparținut poetului. „Când l-am întâlnit pe Nichita am văzut că semnează mereu «azi». Nu am înțeles atunci. Mi se părea o ciudățenie. Cu timpul, am descoperit că acest «azi» este exact existența mea. «Azi» ne bucurăm, «azi»trăim, «azi» suntem. Timpul este Dumnezeu, spunea Nichita. Numai El are timpul, noi avem «azi». Să vorbim despre Nichita este o bucurie. Nu uit că Nichita avea o casă fără clanță la ușă. Aceasta era deschisă în permanență. Îmi amintea de satul meu în care nimeni nu avea ușile încuiate. Intrai și ieșeai la orice oră. Pe atunci nimeni nu fura și nimănui nu-i era teamă să piardă ceva din agoniseală. Ceea ce conta, ceea ce era cu adevărat important, oamenii purtau la ei: sufletul…”, mărturisește graficianul Mircia Dumitrescu.

Urmăriți „Poezie și creație” aici:

__________________________

Acad. Eugen Simion despre Nichita Stănescu

Despre Nichita Stănescu, laureat al Premiului Herder, academicianul Eugen Simion spune că este un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. Au fost colegi la Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiești. „Nu o dată i-am spus că este frumos ca un zeu nordic. Blond, deștept, inspirat și foc de inteligent. A avut succes ca poet, foarte mare succes, de aceea a creat și foarte multe invidii. Dacă după dispariția unui poet opera sa nu mai este citită, prețuită și căutată de cititori, destinul lui capătă altă culoare. Nichita Stănescu și-a învins posteritatea. A avut mulți adversari invidioși, așa se întâmplă când cineva are mult talent, dar a reușit să-i stăpânească și după ce a dispărut”, afirmă criticul și istoricul literar Eugen Simion. Generația de critici din care face parte academicianul Eugen Simion a luptat pentru impunerea poetului Nichita Stănescu. „Astăzi nu mai este atât de scandalos să vorbim despre geniul lui poetic și să-l punem pe Nichita Stănescu în tradiția marii poezii românești din veacul al XX-lea, în familia lui Arghezi, a lui Ion Barbu, pe care îl iubea foarte mult, a lui Bacovia, pe care Nichita, împreună cu alți colegi din generația 60, l-au descoperit drept un creator de școală”, spune Eugen Simion.

Urmăriți intervenția despre Nichita Stănescu aici :


Remember Nichita Stănescu | „Nedreptate” – interpretează Roxana Guttman

Poezia „Nedreptate” a fost aleasă de actrița Roxana Guttman special pentru a scoate în evidență relația specială dintre Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. Acesta din urmă mărturisea: „Am suferit mult pentru dispariţia talentatului poet, pe care îl iubeam cu toţii şi pe care îl consideram liderul generaţiei noastre. El a trecut din viaţă direct în legendă. (…)  Labiş a murit în decembrie 1956, iar eu am debutat în primăvara lui 1957”. Nichita Stănescu dispărea la rându-i în decembrie. Dacă poetul din Mălini folosea cu gravitate cuvintele, în replică, Nichita a inventat „necuvintele”.

Vizionați „Nedreptate” aici:


Oana Pellea despre Nichita Stănescu

La invitația Muzeului Național al Literaturii Române, Oana Pellea descifrează „necuvintele” din poemul „Dezîmblânzirea” al lui Nichita Stănescu. „Nichita e singurul om căruia i-am văzut aripile. În jurul lui se aşeza lumina”, spune Oana Pellea. De marele poet o leagă nu numai bucuria întâlnirii, regizorul Andrei Blaier fiind cel care i-a călăuzit pașii spre casa deschisă în care poezia curgea din cer fermecându-i pe cei prezenți, dar și faptul că acesta avea să pășească în nemurire alături de tatăl ei, Amza Pellea, în decembrie 1983, la ore distanță.

Urmăriți „Dezîmblânzirea” aici:

 


Remember Nichita Stănescu | Roxana Guttman, Mihai Nițu și Naomi Guttman

„Dar cu noi… cum rămâne!?” este o împletire a poemelor lui Nichita cu muzica prietenului său, Johnny Răducanu, la care au contribuit cu interpretarea lor Roxana Guttman, Mihai Nițu și Naomi Guttman. Nichita Stănescu avea vocația prieteniei, este binecunoscut acest lucru, iar poeziile pe care le-a dedicat muzicianului Johnny Răducanu stau mărturie. „Cât de sărac/trebuie să fii tu, Johnny/la suflet/Cât de sărman/dacă transformi toate sunetele naturii/mai întâi în cântec/mai apoi în lacrimă/nerăbdătorule,/grăbitule” este numai una dintre ele.

Urmăriți „Dar cu noi… cum rămâne!?” aici:


Zoltan Butuc | „Frunză verde de albastru”


„Frunză verde de albastru”, moment semnat Zoltan Butuc, este o întâlnire la un altfel de nivel a unui instrument, chitara, cu poezia lui Nichita Stănescu, cuvinte perfect îmbinate care ascultă și, uneori, vindecă, și cu vocea unui actor recunoscut pentru talentul lui. „Poezia poate fi”, spune Zoltan Butuc, „forma maximală a limbii într-un moment al sensibilității clipei. Poezia, ca stare, există în fiecare dintre noi și foarte rar poate fi explicată”.
Nichita Stănescu rămâne prezent coerent, consecvent, continuu, scuturându-și cu forță aripile printre oameni la 37 de ani de la dispariția sa prematură.

Accesați „Frunză verde de albastru” aici:

593 vizualizări