29 iulie 2021 — Evocări

Remember Parascheva Arghezi

Bobică sau Bobiță – așa o alinta Tudor Arghezi pe Paraschiva, soția care i-a fost alături mai bine de 50 de ani. Porecla era inspirată de capoatele cu picățele pe care obișnuia să le poarte. Își mai ziceau unul altuia Puică, iar cei din jurul lor au supranumit-o pe Paraschiva, Regina Cireșilor.

Meritele pe care le are femeia din spatele unui bărbat cu renume sunt deja cunoscute, totuși, de cele mai multe ori, omitem să ne gândim la persoanele care au creat mediul propice dezvoltării unor personalități creatoare puternice. Calmul, dragostea, înțelegerea și chiar și spiritul ei gospodăresc, l-au ajutat pe Arghezi să devină un maestru!

„Te rog să notezi că datorez în mare măsură acestei căsnicii solide faptul că am putut să lucrez așa cum am lucrat. (…) Paraschiva a fost cu mine întotdeauna un frate bun, o soră bună. La pușcărie, în libertate, pretutindeni. Îi datorez multă recunoștință. Foarte devotată. De altfel, dacă n-aș fi avut anturajul și atențiile ei, n-aș fi putut lucra. Așa că e o colaboratoare adevărată și strâns legată de …literatura mea.” spunea Tudor Arghezi despre tovarășa lui de-o viață, într-un număr din „Gazeta literară” din 1961.

Și Mărțișorul, astăzi Casa Memorială „Tudor Arghezi-Mărțișor”, tot ei i se datorează, în opinia poetului. Într-adevăr, ea a insistat să se planteze pomii din livadă, ea hrănea muncitorii (și pe toți ai casei), ea ținea contul materialelor și „nimeni nu putea s-o fure nici măcar cu un cui”, după cum povestește fiul lor, Baruțu. Ea era pe schele cu dulgherii, ea îngrija de căprițe și de celelalte animale, ea făcea o ciorbă minunată, apreciată de Arghezi ca fiind mai prețioasă decât toată literatura lui. Mărțișorul este în mod cert și opera ei, a femeii puternice care l-a protejat și l-a susținut pe Arghezi o viață întreagă.

Astăzi, 29 iulie 2021, se împlinesc 55 de ani de la moartea ei. Dumnezeu s-o odihnească!

„Mi-e dor amar de tine,
Să cred că ai murit nu-mi vine.
Cum ai știut să fii atâta timp cu mine
Și la noroc și nenoroc.
Și-acum să nu mai fii deloc ?
Te adormeam pe brațul meu
Și-acuma dormi la Dumnezeu.
Desigur, lângă el te simți mai bine
Decât fuseseși lângă mine.
El e-mpărat, și grația ți-o porți
Sus, în haremul lui cu morți.”
(”Paraschivei”, din volumul Litanii, 1967, T. Arghezi)