S-a stins din viață criticul, istoricul literar, profesorul universitar și academicianul Eugen Simion

Numele lui Eugen Simion a reprezentat una dintre constantele valorice ale literaturii române postbelice. Afirmat în anii ´60 ai secolului trecut, alături de nume importante ale criticii noastre (Matei Călinescu, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu ș.a.), Eugen Simion și-a dobândit rapid profilul unei conștiințe echilibrate.

A contribuit, e adevărat, la impunerea propriei generații de creație (care este și aceea a lui Nichita Stănescu sau Marin Preda), dar a reușit să evite, făcând aceasta, spiritul mărunt și provincial al partizanatului cronologic. Pentru că, scriind despre literatura strict contemporană lui, Eugen Simion a avut întotdeauna grijă să decupeze un context axiologic din care nu lipseau nici tradiția culturală, nici (și aici merită subliniat instinctul sigur, care nu trebuie să lipsească unui critic de vocație) posibilele prelungiri stilistice. Modelul e, firește, lovinescian: Eugen Simion a avut vocația liberală în esență a negocierii în câmpul contradictoriu al actualității literare. El a urmărit fluctuațiile de cotă ale scriitorilor și a pus diagnosticul just. De asemenea, el ne-a oferit o valoroasă recitire a literaturii române vechi și moderne în narațiuni critice cu un stil inconfundabil.

După 1990, într-un spațiu cultural din ce în ce mai scindat, din care n-au lipsit adversitățile radicale, Eugen Simion a continuat să păstreze distanța salubră a civilității, fără a se risipi în polemici infertile și alegând să se investească (inclusiv instituțional) într-un proiect ce ar fi putut părea multă vreme utopic: resuscitarea demnității cercetării literare românești. Cele mai bine de 200 de volume de ediții științifice apărute din 2000 încoace reprezintă o dovadă obiectivă a reușitei. Dicționarul General al Literaturii Române, Enciclopedia Literaturii Române Vechi, Cronologia vieții literare și impresionanta ediție a manuscriselor eminesciene sunt de asemenea întreprinderi a căror importanță în cultura română este nu doar vitală, ci esențială, dovedind prin aceasta că a avut spiritul unui întemeietor. Cărțile sale, multe la număr, nu vor putea fi ocolite de niciun cercetător al culturii române, fie că vorbim despre ciclul Scriitori români de azi, Dimineața poeților, Ficțiunea jurnalului intim etc., fie că vorbim despre consistentele Genurile biograficului, Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, Tânărul Eugen Ionescu, Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor etc.

Pentru mine, Eugen Simion va reprezenta întotdeauna unul dintre puținele repere și modele culturale ale societății române. Personal, i-am admirat întotdeauna verticalitatea pozițiilor și argumentația imbatabilă. A fost un constructor, dar mai ales un luptător.

Prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director Muzeul Național al Literaturii Române