S-a stins scriitorul și dramaturgul Dumitru Radu Popescu

Unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români ai generației ’60, Dumitru Radu Popescu, s-a stins din viață la vârsta de 87 de ani. S-a născut în 19 august 1935, la Păușa, în județul Bihor, și a decedat în 2 ianuarie 2023 la București. D. R. Popescu a scris cu egal talent proză, teatru, dar și scenarii de film. În întreaga operă a dovedit o profundă originalitate, fiind unul dintre puținii scriitori care au excelat în toate domeniile literare pe care le-a abordat. La început a studiat medicina, ca să abandoneze în al treilea an de studiu și să se îndrepte spre filosofie. De aici, spre literatură n-a fost decât un pas. Deși a debutat cu versuri, ca mulți alții, a devenit întâi un maestru al prozei, atât scurtă, cât și al romanului. A fost foarte activ și în presa literară. Stabilit la început în Cluj, conduce revistele Steaua și Tribuna, ca după alegerea sa drept președinte al Uniunii Scriitorilor, să se mute în București, unde devine redactor-șef al revistei Contemporanul. Dintre multele sale romane merită amintite în primul rând „F”, „O vânătoare regală”, „Împăratul norilor” sau „Viața și opera lui Tiron B”, „Falca lui Cain” sau „Pastorul sașilor (ultimul său roman, din 2010). Iar dintre nuvelele sale, „Duios Anastasia trecea” (ecranizată excelent de regizorul Alexandru Tatos), „Leul albastru”, „Ploaia albă” sau „Mări sub pustiuri”. Mereu aflat în efervescență, scrie o serie de scenarii de film, pendulând cu dezinvoltură între comedie („Un surâs în plină vară”, „Balul de sâmbătă seară”, „Păcală”) și dramă („Prea mic pentru un război atât de mare”, „Duios Anastasia trecea”, „Rochia albă de dantelă”, „15”). Însă probabil cea mai mare notorietate în rândul publicului o va câștiga datorită operei sale dramatice. Pe bună dreptate, a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți și profunzi autori, cu succes deopotrivă de public, dar și de critică. Piesa „Acești îngeri triști”, recompensată cu Premiul Academiei Române, s-a jucat de nenumărate ori, în aproape toate teatrele din țară. Dintre multele sale piese mai amintim „Piticul din grădina de vară” (care a prilejuit și un spectacol memorabil în regia lui Silviu Purcărete la Teatrul Național din Craiova), „Pisica în noaptea Anului Nou”, „Ca frunza dudului din rai” (montată de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic) sau „O batistă pe Dunăre” (montată de Ion Cojar la Teatrul Național din București). Un paradox era că multe dintre piesele președintelui Uniunii Scriitorilor ajunseseră să fie interzise în ultimii ani ai comunismului, fiind considerate subversive. După Revoluția din 1989 va demisiona din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor, dar nu va înceta să scrie, atât romane, cât și piese de teatru și scenarii de film. Talentul prodigios și rolul jucat în literatura noastră i-au fost răsplătite și prin primirea ca membru plin al Academiei Române, în 2006, din același an devenind director general al Editurii Academiei Române.

Dumnezeu să-l odihnească!

Credite foto: Wikipedia