„Scrisori centenare” | Decembrie 2021

Pe parcursul anului 2021, Secția Patrimoniu a MNLR a desfășurat proiectul „Scrisori centenare”, prin intermediul căruia a adus în atenția publicului scrisori din anul 1921, aflate în arhiva MNLR. Scrisorile au fost prezentate publicului la sediul muzeului din Strada Nicolae Crețulescu nr. 8, începând cu prima joi din lună, când intrarea este gratuită! Iată ce v-am pregătit pentru luna decembrie:

Scrisoare de la Constantin D. Anghel, fratele lui Dimitrie Anghel, către Natalia Negru, 28 decembrie 1921

28 dec. 921
Stimată Doamnă,
Aflu că ați intenționa să reeditați operele răposatului Iosif.
Cum aș voi să fac și eu același lucru pentru scrierile fratelui meu, socotesc că o înțălegere între noi s’ar impune în ceea ce privește retipărirea părței comune literare a celor doi colaboratori.
(…)
Continuarea scrisorii o puteți citi la sediul MNLR din Strada Nicolae Crețulescu 8, dar mai întâi haideți să aflăm povestea care stă în spatele acestei corespondențe:
Despre triunghiul amoros Ștefan Octavian Iosif – Natalia Negru – Dimitrie Anghel s-au așternut multe rânduri, nu numai fiindcă dragostea a doi scriitori pentru aceeași femeie a reprezentat dintotdeauna un motiv întemeiat de a captiva lumea literară și publicul larg, cât și pentru că povestea lor a fost, cu adevărat, palpitantă. Din 1904 până în 1911 Natalia Negru a fost căsătorită cu St. O. Iosif, cu care a avut o fiică. La câteva luni după divorț, ea avea să accepte o nouă cerere în căsătorie, devenind soția lui Dimitrie Anghel.

…Anghel, cel mai bun prieten al lui Iosif, omul căruia i se confesa și cu care avusese, de altfel, colaborări literare, făcuse (cine știe de când!) o pasiune nebună pentru Natalia! Și cum unele iubiri nu se sting decât odată cu moartea, St. O. Iosif avea să moară în 1913, la 37 de ani, iar Dimitrie Anghel, un an mai târziu, la vârsta de 42 de ani, sinucigându-se pentru „femeia fatală”, într-un acces de gelozie și disperare, după tentativa reușită de a o împușca. Supraviețuind rănii provocate, Natalia Negru va trăi 79 de ani, suportând stigmatul iubirilor ei, prin scris.

Scrisoarea centenară (păstrată în depozitul de manuscrise al Muzeului Național al Literaturii Române din București) ne oferă posibilitatea să întrezărim frânturi de imagini ale celor trei, pe care i-a unit, nu doar o pasiune carnală, morbidă, ci și harul scriitoricesc. Epistola este trimisă în 28 decembrie 1921 de Constantin D. Anghel, fratele lui Dimitrie Anghel, Nataliei Negru. Dintru început se observă că tonul cumnatului este sobru; i se adresează protocolar, îi comunică pe scurt doleanțele, semn că legătura lor era strict conjuncturală. Despre ce este vorba în scrisoare? Fiindcă expeditorul știa că destinatara făcea demersuri pentru o reeditare a operelor primului ei soț, îi sugerează să se ocupe împreună și de scrierile lui Dimitrie Anghel: socotesc că o înțălegere între noi s’ar impune în ceea ce privește retipărirea partei comune literare a celor doi colaboratori. În acest scop, îi recomandă o întrevedere cu Constantin Sfetea (unul dintre directorii editurii Cartea Românească), pe care îl anunțase despre proiect: […] căruia i-am lăsat toată latitudinea din parte-mi, pentru a tranșa cu Dvoastră. Finalul este scurt: o asigură de stima lui, semnează și lasă adresa. În următorii trei ani apăreau pe rând la Cartea Românească, sub îngrijirea lui C. D. Anghel, edițiile post-mortem ale lui Dimitrie Anghel, Poezii. Opere complete și Proză. Opere complete.

Prezentare: Daniela Băbu, muzeograf la MNLR București