Sergiu Dan (Isidor Sergiu Rottman)

Pe 13 martie 1976 a murit la București Sergiu Dan, pe numele adevărat Isidor Sergiu Rottman (n. pe 29 decembrie 1903 la Piatra Neamț).  Frate cu un poet avangardist minor, Mihail Dan, infiltrate (se pare) ca agent sovietic la revista unu (a semnat acolo și o traducere din Maiakovski), Sergiu debutează cu biografia romanțată Viața minunată a lui Anton Pann, scrisă împreună cu Romulus Dianu (pe atunci, redactor la Contimporanul lui Ion Vinea și Marcel Iancu, unde S.D. a colaborat și el cu proze și piese de teatru cvasi-futuriste). Va fi reluată în 1934 sub titlul, mai ambiguu, Nastratin și timpul său. Doi ani mai târziu, va debuta pe cont propriu cu romanul Dragoste și moarte în provincie, în care ecuația tragică a unui caz de bovarism provincial feminine e tratată cu destulă subtilitate, minus finalul forțat (Nota Bene, Dan va traduce – excelent – mai târziu Madame Bovary). Scris la persoana întâi, sub forma unei fișe clinice de autoobservație, Arsenic (1934) e o narațiune psiho-detectivistică ingenioasă și (auto)ironică, despre cazul de conștiință al unui medic gelos, care visează să-și elimine pe căi ilicite rivalul erotic, dar nu se poate manifesta decât pe cale fantasmatică. Surorile Veniamin (1935) e un roman politic, în care două surori cu temperamente și statut social diferit (opus chiar sunt deopotrivă îndrăgostite de un agitator ilegalist comunist urmărit de Siguranță (rezultatul fiind decepționant pentru ambele). Experiența persecuțiilor antiseminte de după 1940 și a deportării în Transnistria vor fi expuse în tensionatul romanul-depoziție Unde începe noaptea (1945), una dintre piesele autohtone notabile ale literaturii Holocaustului. Mai puțin reliefate sunt dramele de conștiință din povestirile cuprinse în Roza și ceilalți (1946), având în centru cazuri-limită ale unor tinere evreice oprimate de ofițerii germani. Afilierea  autorului la PNȚ – datând din anii 30, când e manifestă ca apropiat al lui Virgil Madgearu, fiind și redactor la Dreptatea – are ca efect arestarea lui în anii stalinismului, pentru omisiune de denunț la adresa lui N. Carandino. În închisoarea de la Aiud îl va întâlni și pe vechiul amic Petre Pandrea. Eliberat, se integrează, formal, în sistem și publică două romane pe linie, fără mari compromisuri ideologice, totuși, înrudite întrucâtva cu comical primelor scrieri – comic-istorizantul Taina Stolnicesei (1958) și socialul Tase cel Mare, despre tribulațiile îmbogățiților de război (1964). Se va ilustra însă mai ales ca bun traducător din literatură franceză. Ultimul său roman, Dintr-un jurnal de noapte (1970) reia, sub forma unui flux al conștiinței, amintiri din închisoare, strategic obscurizate, în acord cu existențialismul psihedelic din Absenții lui Augustin Buzura, prozele scurte din epocă ale lui D. Țepeneag și Paul Goma sau din Noaptea pe latura lungă de Norman Manea. Un scriitor pe nedrept intrat într-un con de umbră, cu o biografie și o operă al căror potențial de interes nu e de ignorant.

Text de Paul Cernat.

Foto : https://en.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Dan#/media/File:Sergiu_Dan,_poet_-_romancier.JPG