Simpozionul internațional „Proiecții ale culturii române în cultura europeană”

Muzeul Național al Literaturii Române, împreună cu Academia Română – Secția de Filologie și Literatură și Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual, Institutul Cultural Român, Facultatea de Litere – Universitatea din București, Departamentul de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” organizează la București un simpozion științific internaţional dedicat relațiilor dintre cultura română și culturile europene cu care aceasta s-a aflat în contact (in)direct și s-a sincronizat de-a lungul timpului. Intervențiile vor oferi o perspectivă transversală și interdisciplinară asupra a ceea ce numim proiecțiile limbii, literaturii și culturii române în Europa.

În cadrul simpozionului „Proiecții ale culturii române în cultura europeană” vor susține comunicări reprezentanți de primă mărime ai mediului intelectual și academic românesc și european: istorici și critici literari și de artă, profesori, cercetători.
_______________________
P R O G R A M
MIERCURI, 22 noiembrie
MNLR, Sala „Iosif Naghiu”
(Calea Griviței 64-66)
● Ora 17:00
Avanpremieră Simpozion
Traian Sandu, Prezența naționalismului român în Europa fascistă a anilor treizeci
● Ora 18:00
Twenty Shades of Music, recital susținut de Ion Bogdan Ștefănescu (flaut) & Costin Soare (chitară)

JOI 23 noiembrie
MNLR, Sala „Iosif Naghiu”
(Calea Griviței 64-66)
● 9:30-11:30 – Deschiderea Simpozionului. Alocuțiuni:
Ioan Cristescu, Director al MNLR
Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii și Identității Naționale
Acad. Maya Simionescu, Academia Română
Liliana Țuroiu, Președinte al ICR
Prof. univ. dr. Liviu Papadima, Rector al Universităţii din Bucureşti
M.c. Mircea Martin, Universitatea din București
Conferinţe
– Acad. Eugen Simion, Ce luăm și ce dăm culturii europene?
– Acad. Răzvan Theodorescu, Orient – Occident. O dezbatere în cultura română
– Acad. George Banu, Emigrația și revenirea la origine – Brâncuși, Cioran, Ionescu
● 11:30-11:45 – Pauză de cafea
● 11:45-13:45 – Secțiunea I. Moderator: Bogdan Crețu
– Virgil Tănase, La ce bun traducerile literare?
– Ion Pop, „Grupul suprarealist român” din anii ’40 – parelele şi interferenţe cu mişcarea franceză
– Emilia David, Il concetto del “teatro europeo” illustrato dalla drammaturgia di Matei Vişniec
– Antonietta Sanna, La lingua insolita di Eugène Ionesco
– Valeria Tocco, La leçon di Ionesco sulla scena portoghese
● 13:45-14:00 – Discuţii
● 15:30-17:30 – Secțiunea II. Moderator: Ion Pop
– Doina Lemny, Brâncuși & Duchamp, povestea unei prietenii
– Pavel Șușară, Artiști români care au revoluționat arta: Brâncuși și fenomenul DADA
– Victor Ivanovici, Pour un comparatisme des Balkans
– Silviu Angelescu, Panait Istrati – Neranțula
– Bogdan Crețu, Caracterul „transnațional” al literaturii române vechi: între Orient și Occident
● 17:30-17:45 – Discuţii
● 19:00 – Ovidiu – Tristele și Ponticele. Recital Emil Boroghină. Regia: Alina Hiristea. Spectacol realizat în co-producție de Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova și Teatrul de Stat Constanța

VINERI, 24 noiembrie
Sala de lectură a Facultății de Litere
(Edgar Quinet 5-7)
● 9:30-9:45 Deschidere ziua II. Alocuțiuni:
Emil Ionescu, Decan al Facultății de Litere, Universitatea din București
● 9:45-11:45 – Secțiunea III. Moderator: Ion Bogdan Lefter
– Ion Bogdan Lefter, Trei tipuri de „proiecţii” culturale în orizont european/ internaţional: anticipări, imitaţii, comparaţii
– Matei Vișniec, Franța – prima fereastră spre universalitate a creativității românești
– Paul Cernat, Ilarie Voronca, mediator cultural franco-român
– Marianne Hepp, Paul Celan in Italia: ricezione e parole
– Bruno Mazzoni, Del coefficiente di romenità nell’opera letteraria di Herta Müller
● 11:45-12:00 – Discuţii
● 12:00-12:15 – Pauză de cafea
● 12:15-14:15 – Secțiunea IV. Moderator: Emilia David
– Iulia Cosma, Gli echi italiani dell’attività traduttiva e di esegesi dantesca di George Coșbuc (1921-1995)
– Fabrizio Cigni, Lingua e letteratura romena nei manuali di Filologia romanza in Italia. Qualche esempio tra vecchio e nuovo
– Elena Platon, Interculturalitate și interitate – repere teoretice în „didacticizarea” culturii și civilizației românești
– Enrico Di Pastena, Alexandru Ciorănescu e il teatro spagnolo dei Secoli d’Oro
– Maria Antonella Galanti, Esplorazioni sul fascino ambivalente della figura di Dracula
● 14:15-14:30 – Discuţii
● 14:30-16:00 – Pauză de masă
MNLR, Sala „Perpessicius”
(Nicolae Crețulescu 8)
● 16:00-17:30 – Secțiunea V. Moderator: Ioan Cristescu
– Roberto Scagno, Conoscenza e ricezione della cultura romena in Italia. Bilancio critico e proposte
– Francesco Guida, Marco Antonio Canini e la Romania
– Adrian Niculescu, Cui i se datorează secularul decalaj societal și civilizațional al lumii românești în raport cu Occidentul
– Acad. Ioan Aurel Pop, Nicolaus Olahus (1493-1568) – ungarul, europeanul și românul
● 17:30-19:00 – Concluzii, discuții și încheierea simpozionului, urmate de o vizită prin expoziția de bază a MNLR
Accesul la eveniment este liber.

Organizator: Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române

Co-organizator: Academia Română – Secția de Filologie și Literatură și Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual, Institutul Cultural Român, Facultatea de Litere – Universitatea din București, Departamentul de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa

Partener strategic: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”

Parteneri media: AgențiadeCarte, Contemporanul, Observator cultural, Radio România Cultural, Top Business, Radio France Internationale, TV CITY, IQool

Persoane de contact:
Andreea Drăghicescu, Biroul de Relații Publice MNLR
Iuliana Dumitru, Birou Editură și Proiecte Culturale MNLR
e-mail: relatiipublice@mnlr.ro

Silviu ANGELESCU | S-a născut în 1945 la București. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1972 și a obținut titlul de doctor în filologie în 1983 cu o teză despre portretul literar. Profesor universitar la Catedra de Etnologie și Folclor, Facultatea de Litere a Universității din București. În perioada 1999-2011, a fost director al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Lucrări publicate: Portretul literar, Editura Univers, 1985 (premiul „G. Călinescu” pentru critică literară), ediția a II-a, Editura Muzeul Literaturii Române, 2010; Calpuzanii, Editura Cartea Românească, 1988 (premiul „Ion Creangă” al Academiei Române); Mitul și literatura, Editura Cartex, 1995, ediția a II-a, Editura Univers, 1999; Legenda, Editura Cartex, 1995.

Silviu ANGELESCU è nato a Bucarest nel 1945. Si è laureato presso la Facoltà di Filologia dell’Università di Bucarest (1967-1972). Ha conseguito un Dottorato in Filologia nel 1983 discutendo una tesi dedicata al ritratto letterario. Professore Ordinario presso la Cattedra di Etnologia e Folclore della Facoltà di Lettere dell’Università di Bucarest, tra il 1999 e il 2011 ha ricoperto la carica di Direttore dell’Istituto di storia dell’arte “G. Oprescu” dell’Accademia Romena. Volumi pubblicati: Portretul literar, Univers, 1985 (il Premio “G. Călinescu” per critica letteraria), seconda edizione Editura Muzeul Literaturii Române, 2010; Calpuzanii, Cartea Românească, 1988 (Il Premio “Ion Creangă” dell’Accademia Romena); Mitul și literatura, Cartex, 1995, seconda edizione Univers, 1999; Legenda, Cartex, 1995.

George BANU este profesor emerit de teatru la Sorbonne Nouvelle – Paris. A primit titlul de doctor honoris causa din partea mai multor universități europene. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și responsabil al colecției Le temps du théâtre de la editura Actes Sud. A condus revistele l’Art du théâtre și Alternatives théâtrales și este președintele juriului la Premiul Europa pentru Teatru. A primit Marele Premiu al Academiei Franceze (2014). A publicat un număr semnificativ de lucrări consacrate regizorilor europeni, în special lui Peter Brook, Kl. Michael Grüber, Giorgio Strehler, Antoine Vitez, Ariane Mnouchkine. Este autorul unei trilogii despre teatru și pictură (Cortina sau fisura lumii, Spatele omului: pictură și teatru și Nocturne, publicate prima dată în Franța, la ed. Adam Biro) și al uneia ce reunește Trilogia îndepărtării: Odihna, Noaptea, Uitarea, publicate prima dată în Franța, la ed. Les Solitaires intempestifs. Cartea sa Roșu și aur: teatrul spectatorului este una dintre cărțile de referință despre poetica teatrului italian. A consacrat eseul Notre théâtre, La Cerisaie (ed. Actes Sud) capodoperei lui Cehov Livada cu vișini și un altul, teatrului japonez, L’acteur qui ne revient pas (ed. Gallimard). Menționăm și La Scène surveillée și Miniatures théoriques (ed. Actes Sud). La editura Gallimard a publicat antologia comentată Shakespeare, le monde est une scène (Shakespeare. Lumea-i un teatru) și Les Voyages du comédien. A creat și coordonat lucrarea colectivă L’enfant qui meurt (ed. de l’Entretemps) și Les voyages ou l’ailleurs du théâtre (ed. Alternatives théâtrales). Este triplu laureat al Premiului pentru cea mai bună carte de teatru din Franța. Cărțile sale au fost traduse în italiană, germană, spaniolă, rusă, română, maghiară, slovacă. A realizat două filme, unul dedicat lui Shakespeare și celălalt lui Cehov. Ambele au primit elogii din partea UNESCO. A coordonat diverse numere speciale, cum ar fi Théâtre et opéra : une mémoire imaginaire (ed. de l’Herne), Le théâtre de la nature, Le Théâtre testamentaire, L’Est désorienté, Le corps travesti, Extérieur cinéma. A colaborat cu Luc Bondy, Yannis Kokkos și Patrice Chéreau pentru realizarea cărților lor de convorbiri.

George BANU è Professore Emerito di studi teatrali all’Università “Sorbonne Nouvelle” – Paris. Ha ricevuto il titolo Doctor Honoris Causa da parte di molte università europee. È il presidente di onore dell’Associazione Internazionale dei Critici di teatro e responsabile della collezione Le temps du théâtre della casa editrice Actes Sud. Ha diretto le riviste “l’Art du théâtre” și “Alternatives théâtrales” ed è il presidente della giuria del Premio Europa per il Teatro. È stato insignito del Grande Premio dell’Accademia Francese (2014). Ha pubblicato un numero cospicuo di opere e saggi consacrati a registi europei e specialmente a Peter Brook, Kl. Michael Grüber, Giorgio Strehler, Antoine Vitez, Ariane Mnouchkine. È l’autore di una trilogia sul teatro e la pittura (Cortina sau fisura lumii, Spatele omului: pictură și teatru e Nocturne, pubblicata dapprima in Francia dall’editore Adam Biro) e di un’altra che riunisce Trilogia îndepărtării: Odihna, Noaptea, Uitarea, pubblicata inizialmente in Francia, presso la casa editrice Les Solitaires intempestifs. Il suo studio Le Rouge et or è uno dei lavori più autorevoli concernenti la poetica del teatro italiano. Ha dedicato un saggio intitolato Notre théâtre, La Cerisaie (ed. Actes Sud) al capolavoro di Čechov, Il giardino dei ciliegi, e un altro al teatro giapponese, L’acteur qui ne revient pas (ed. Gallimard). Si aggiungono inoltre La Scène surveillée e Miniatures théoriques (ed. Actes Sud). Presso l’editore Gallimard ha pubblicato l’antologia commentata Shakespeare, le monde est une scène e Les Voyages du comédien. Ha progettato e coordinato l’opera collettiva L’enfant qui meurt (édition de l’Entretemps) e Les voyages ou l’ailleurs du théâtre (ed. Alternatives théâtrales). Ha ricevuto per ben tre volte il Premio per il miglior libro di teatro in Francia. I suoi volumi sono stati tradotti in italiano, tedesco, spagnolo, russo, romeno, ungherese, slovacco. Ha realizzato due film documentari, uno dedicato a Shakespeare e l’altro a Čechov, che hanno ricevuto riconoscimenti da parte dell’UNESCO. Ha coordinato diversi numeri speciali, tra cui Théâtre et opéra: une mémoire imaginaire (ed. de l’Herne), Le théâtre de la nature, Le Théâtre testamentaire, L’Est désorienté, Le corps travesti, Extérieur cinéma. Ha collaborato con Luc Bondy, Yannis Kokkos e Patrice Chéreau per i loro libri di colloqui.

Paul CERNAT (n. 1972, București), critic, istoric literar, eseist, colaborator cu articole și studii la majoritatea revistelor culturale importante din România. În prezent conferențiar universitar doctor la Departamentul de Studii Literare al Universității din București și cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Autor al volumelor: Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă (2007), Avangarda românească și complexul periferiei (2007), Modernismul retro în romanul românesc interbelic (2009), Existențialismul românesc interbelic (2013).

Paul CERNAT (nato nel 1972 a Bucarest) – critico e storico della letteratura, nonché saggista – collabora con articoli e saggi alla maggior parte delle principali riviste culturali della Romania. Attualmente insegna in qualità di Professore Associato presso il Dipartimento di Studi Letterari dell’Università di Bucarest ed è ricercatore presso l’Istituto di Storia e Teoria Letteraria “G. Călinescu” di Bucarest. È l’autore dei volumi: „Contimporanul”. Istoria unei reviste de avangardă (2007), Avangarda românească și complexul periferiei (2007), Modernismul retro în romanul românesc interbelic (2009), Existențialismul românesc interbelic (2013).

Fabrizio CIGNI predă filologie şi lingvistică romanică în cadrul Departamentului de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa, unde s-a şi format. Activitatea sa de cercetare priveşte în principal literatura narativă medievală, franceză şi franco-italiană, şi în mod special traducerea păstrată în manuscrise a romanului arturian în proză din secolele XIII-XV (ediţia Compilaţia arturiană a lui Rustichello da Pisa, 1994). S-a ocupat şi de genul hagiografiei, în versuri şi în proză, şi de literatura didactică occitană (ediţia corpusului referitor la trubadurul N’At de Mons din Toulouse, 2012). Face parte din numeroase asociaţii de filologie şi literatură medievală (Società Italiana di Filologia Romanza, Societatea Internaţională Arturiană etc.) şi este codirector al revistei „Studi mediolatini e Volgari” (Pacini Editore, Pisa). Membru al Consiliului Şcolii Doctorale de Filologie romanică al  Universităţilor din Siena şi Pisa, colaborează de mai mulţi ani la diferite proiecte de cercetare în cadrul studiilor de romanistică din Italia şi din străinătate („Gruppo Guiron”, Florenţa-Zürich; „The Values of the French”, Londra).

Fabrizio CIGNI insegna Filologia e Linguistica Romanza presso il Dipartimento di Filologia, Letteratura e Linguistica dell’Università di Pisa, dove si è formato. La sua attività di ricerca riguarda principalmente la materia narrativa medievale francese e franco-italiana, e in particolare la tradizione manoscritta del romanzo arturiano in prosa durante i secoli XIII-XV (edizione della Compilazione arturiana di Rustichello da Pisa, 1994). Si è occupato anche di agiografia, in versi e in prosa, e di letteratura didattica occitana (edizione del corpus del trovatore N’At de Mons di Tolosa, 2012). Fa parte di numerose associazioni di filologia e letteratura medievale (Società Italiana di Filologia Romanza, Società Internazionale Arturiana, ecc.), ed è co-direttore della rivista “Studi mediolatini e Volgari” (Pacini Editore, Pisa). Membro del collegio di Dottorato di Filologia romanza dell’Università di Siena e Pisa, collabora da alcuni anni a diversi progetti di ricerca romanistica in Italia e all’estero (“Gruppo Guiron”, Firenze-Zurigo; “The Values of the French”, Londra).

Iulia COSMA predă istoria literaturii italiene şi traducere în cadrul Departamentului de Limbi şi Literaturi Moderne al Universităţii de Vest din Timişoara. A obţinut titlul de doctor cu o teză dedicată personajelor protagoniste de gen feminin din poemele Morgante de Luigi Pulci, Orlando Innamorato de Matteo Maria Boiardo şi Orlando Furioso de Ludovico Ariosto, traducând pentru prima oară în limba română numeroase fragmente din respectivele opere. În perioada 2014-2015 a beneficiat de o bursă de studiu postdoctorală („Sectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013”, POSDRU/159/1.5/S/140863) în vederea realizării unui studiu critic de tip traductologic rezervat versiunilor în română ale Infernului dantesc. A participat la peste 20 de colocvii internaţionale şi naţionale. Scrie şi publică articole de istoria şi critica traducerii în limbile română, italiană şi engleză. Face parte din „Centrul de Cercetare ISTTRAROM-Translationes” şi din redacţia revistei de studii de traductologie şi traducere, „Translationes”.

Iulia COSMA insegna storia della letteratura italiana e traduzione presso il Dipartimento di Lingue e Letterature Moderne dell’Università dell’Ovest di Timişoara. Ha conseguito il dottorato di ricerca con una tesi sulle protagoniste femminili del Morgante di Luigi Pulci, dell’Orlando Innamorato di Matteo Maria Boiardo e dell’Orlando Furioso di Ludovico Ariosto, traducendo per la prima volta in romeno numerosi frammenti dai rispettivi poemi. Tra il 2014 e il 2015 ha ottenuto una borsa di studio post dottorale (“Sectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013”, POSDRU/159/1.5/S/140863) per la realizzazione di una monografia traduttiva delle versioni in romeno dell’Inferno dantesco. Ha partecipato a più di 20 convegni internazionali e nazionali. Scrive e pubblica saggi di storia e critica della traduzione in romeno, italiano e inglese. Fa parte del “Centro di Ricerca ISTTRAROM-Translationes” e della redazione della rivista di studi di traduttologia e traduzione, “Translationes”.

Bogdan CREȚU (n. 1978) este Profesor Universitar Doctor la Catedra de Literatură Română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi și director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iași. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, ed. Timpul, Iaşi, 2005; Matei Vişniec – un optzecist atipic, editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2005; Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană, ed. Timpul, Iaşi, 2006; Utopia negativă în literatura română, Cartea Românească, Bucureşti, 2008; Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Vol. I, Premise. Bestiae Domini, vol. II, Bestiae Diaboli, ed. Institutul European, Iași, 2013; Iluziile literaturii și deziluziile criticii. Noi coduri de lectură, între estetic și ideologic, ed. Contemporanul, București, 2015. Cronicar literar, eseist, a publicat peste 700 de articole în principalele reviste de cultură şi academice din ţară şi a semnat prefeţele a numeroase volume, antologii etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (până în 2017, când își dă demisia) şi face parte din Asociaţia pentru Literatură Generală şi Comparată. Premii: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (2005); Premiul pentru debut al revistei „Convorbiri literare” (2005); Premiul pentru debut al „Ziarului de Iaşi” (2005), nominalizat la Premiul pentru debut al revistei „România literară” (2005); Premiul pentru critică al revistei „Ateneu” (2006); Premiul de Excelenţă în critică literară al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Academia Română (2009). Premiul de excelenţă al Revistei „Contemporanul. Ideea Europeană” (2012); Premiul revistei „Transilvania” pentru cronică literară (2013); Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (2015).

Bogdan CREȚU è Professore Ordinario presso la Cattedra di Letteratura Romena della Facoltà di Lettere dell’Università “Alexandru Ioan Cuza” di Iaşi e direttore dell’Istituto di Filologia Romena “A. Philippide”, presso l’Accademia Romena (succursale di Iași). Volumi pubblicati: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, ed. Timpul, Iaşi, 2005; Matei Vişniec – un optzecist atipic, ed. Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2005; Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană, ed. Timpul, Iaşi, 2006; Utopia negativă în literatura română, ed. Cartea Românească, Bucarest, 2008; Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Vol. I. Premise. Bestiae Domini, vol. II. Bestiae Diaboli, ed. Institutul European, Iași, 2013; Iluziile literaturii și deziluziile criticii. Noi coduri de lectură, între estetic și ideologic, ed. Contemporanul, Bucarest, 2015. Critico letterario, saggista, ha pubblicato più di 700 articoli e recensioni nelle principali riviste culturali e accademiche della Romania e ha firmato le prefazioni di numerosi volumi, antologie ecc. È stato membro dell’Unione degli Scrittori della Romania (fino al 2017, quando si è autodimesso) e fa parte dell’Asociazione di Letteratura Generale e Comparata. Premi: Il Premio per l’esordio dell’Unione degli Scrittori della Romania (2005); Il Premio per per l’esordio della rivista “Convorbiri literare” (2005); il Premio per l’esordio di “Ziarul de Iaşi” (2005) e nominalizzazione al Premio per l’esordio della rivista “România literară” (2005); Il Premio per la critica letteraria della rivista “Ateneu” (2006); Il Premio di Eccellenza in critica letteraria della Fondazione Nazionale per la Scienza e l’Arte, Accademia Romena (2009). Il Premio di Eccellenza della Rivista “Contemporanul. Ideea Europeană” (2012); Il Premio della rivista “Transilvania” per la recensione letteraria (2013); Il Premio “Titu Maiorescu” dell’Accademia Romena (2015).

Emilia DAVID predă limba şi literatura română în cadrul Departamentului de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa în calitate de Ricercatore universitario, fiind în posesia abilitării stiinţifice naţionale obţinute în Italia în vederea ocupării unui post de Conferenţiar Doctor pentru domeniul de concurs Filologii şi Literaturi Medio-latină şi Romanice. A obţinut un doctorat în literatură italiană la Universitatea din Torino (2006), dedicat schimburilor şi relaţiilor culturale dintre avangarda românească, futurism şi dadaism, şi în 2015 a finalizat un doctorat, care s-a desfăşurat în cotutelă, în Filologie la Universitatea din Bucureşti şi în Limbi şi Literaturi Străine Moderne (Limba şi Literatura Română) la Universitatea din Torino, în cadrul căruia a aprofundat intertextualitatea în poezia generaţiei ’80, acordând o atenţie specială poeticii lui Matei Vişniec şi studiind în acelaşi timp bilingvismul şi receptarea teatrului aceluiaşi scriitor în Franţa şi în Italia. Unele dintre studiile sale sunt fructul stagiilor de cercetare efectuate la Scuola Normale Superiore din Pisa, la Bibliothèque Nationale de France din Paris, precum şi la „The Robert Gore Rifkind Center for German Expressionist Studies” din cadrul Muzeului de Artă (LACMA) al Conteei Los Angeles. Este membră a mai multor comunităţi ştiinţifice printre care „European Network for Avant-Garde and Modernism Studies” (EAM), „Institut de recherche en Langues et Littératures Européennes” al Universităţii din Mulhouse (Francia) şi a „Asociaţiei Italiene de Românistică”. Este autoarea volumelor Influenţe ale futurismului italian asupra avangardei româneşti. Sincronie şi specificitate (ed. Paralela 45, Piteşti, 2004), Futurismo, dadaismo e avanguardia romena: contaminazioni fra culture europee (1909-1930) (ed. L’Harmattan Italia, Torino, 2006), Avanguardie, nazionalismi e interventismo nei primi decenni del XX secolo (ed. Aracne, Roma, 2011), Consecinţele bilingvismului în teatrul lui Matei Vişniec (ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2015) şi Poezia generaţiei ’80: intertextualitate şi „performance” (ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2016). A îngrijit, tradus şi semnat introducerea pentru antologia F. T. Marinetti, Manifestele futurismului (ed. Art, Bucureşti, 2009) şi a coordonat şi prefaţat volumul de texte dramatice de Matei Vişniec “La storia del comunismo raccontata ai malati di mente” e altri testi teatrali (Editoria&Spettacolo, Spoleto-Perugia, 2012).

Emilia DAVID insegna Lingua e Letteratura Romena presso il Dipartimento di Filologia, Letteratura e Linguistica dell’Università di Pisa, in qualità di Ricercatore universitario, essendo in possesso dell’abilitazione scientifica nazionale alla funzione di Professore di II fascia del Settore concorsuale Filologie e Letterature Medio-latina e Romanze. Ha conseguito un dottorato in Letteratura Italiana presso l’Università di Torino (2006), dedicato agli scambi e ai rapporti culturali dell’avanguardia storica romena col futurismo e col dadaismo e nel 2015 ha concluso un dottorato svolto in co-tutela, in Filologia presso l’Università di Bucarest e in Lingue e Letterature Straniere Moderne (Romenistica) presso l’Università di Torino, nell’ambito del quale ha approfondito l’intertestualità nella poesia della Generazione ’80, prestando particolare attenzione alla poetica di Matei Vişniec e studiando allo stesso tempo il bilinguismo e la ricezione in Francia e in Italia del teatro del medesimo scrittore. Alcuni dei suoi studi sono frutto degli stages di ricerca effettuati presso la Scuola Normale Superiore di Pisa, alla Bibliothèque Nationale de France di Parigi, e presso la “The Robert Gore Rifkind Center for German Expressionist Studies” del Museo d’Arte (LACMA) della Contea di Los Angeles. È membro di più comunità scientifiche tra cui la “European Network for Avant-Garde and Modernism Studies” (EAM), l’“Institut de recherche en Langues et Littératures Européennes” dell’Università di Mulhouse (Francia) e l’“Associazione Italiana di Romenistica”. È l’autrice delle monografie Influenţe ale futurismului italian asupra avangardei româneşti. Sincronie şi specificitate (Paralela 45, Piteşti, 2004), Futurismo, dadaismo e avanguardia romena: contaminazioni fra culture europee (1909-1930) (L’Harmattan Italia, Torino, 2006), Avanguardie, nazionalismi e interventismo nei primi decenni del XX secolo (Aracne, Roma, 2011), Consecinţele bilingvismului în teatrul lui Matei Vişniec (Tracus Arte, Bucarest, 2015) e Poezia generaţiei ’80: intertextualitate şi „performance” (Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucarest, 2016). Ha curato, tradotto e introdotto l’antologia F. T. Marinetti, Manifestele futurismului (Art, Bucarest, 2009) e ha coordinato e introdotto la raccolta di testi drammaturgici di Matei Vişniec “La storia del comunismo raccontata ai malati di mente” e altri testi teatrali (Editoria&Spettacolo, Spoleto-Perugia, 2012).

Enrico Di PASTENA predă literatură spaniolă în calitate de Profesor Universitar Doctor în cadrul Departamentului de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa. A predat anterior la Universitatea Autonomă din Barcelona şi la Universitatea din Verona. Este membru permanent în Comitetul de Coordonare al Grupului internaţional de cercetare la nivel de Excelenţă „Prolope”, din care face parte din 1995. Grupul, activ de aproximativ 25 de ani pe lângă Universitatea Autonomă din Barcelona, are ca obiectiv publicarea ediţiei critice complete a producţiei teatrale a lui Lope de Vega. Di Pastena a fost şi continuă să fie membru al altor proiecte internaţionale de cercetare în Spania şi în Franţa. Printre acestea se menţionează în special proiectul „TC-12, Patrimonio Teatral Clásico Español: Textos e Instrumentos”, sub direcţia Prof. Joan Oleza (Universitatea din Valencia) şi finanţat de Comunitatea europeană în perioada 2010-2014. Di Pastena a coordonat proiecte de cercetare cu relevanţă naţională în Italia şi în prezent este directorul unui progetto d’Ateneo în desfăşurare la universitatea sa de apartenenţă. Este codirector al revistei „Anuario Lope de Vega. Texto, literatura, cultura” (tip A în ierarhiile din Italia şi din Spania, indexat în Scopus şi Web of Science) şi este membru în comitetul ştiinţific al mai multor reviste internaţionale („Rivista di filologia e letterature ispaniche”; „Anuario calderoniano”; „Impossibilia. Revista internacional de estudios literarios”; „La Perinola. Revista de investigación quevediana”; „Don Galán”). Este directorul colecţiei bilingve (în spaniolă sau alte limbi oficiale ale statului spaniol şi în italiană) de teatru hispanic modern şi contemporan La maschera e il volto. A ţinut cursuri şi conferinţe în universităţi italiene şi europene. Principalele sale domenii tematice sunt: teatrul spaniol din Secolul de Aur, romanul de la sfârşitul secolului al XIX-lea, poezia civilă şi angajată din perioada postbelică, teatrul modern şi contemporan, critica filologică a textului şi practica traducerii. A obţinut titlul de doctorat la Pisa prezentând o teză care a  constat în realizarea ediţiei critice adnotate a operei Fama póstuma de Juan Pérez de Montalbán. A publicat ediţii critice şi comentate din opere de Lope de Vega, Agustín Moreto şi Francisco de Rojas Zorrilla. A coordonat ediţia Parte VII a comediilor lui Lope. A tradus în limba italiană texte de Moreto, Clarín (La Regenta), García Lorca, Sastre, José Ramón Fernández şi Juan Mayorga. A reunit în volum unele piese de Juan Mayorga referitoare la tema Holocaustului (Teatro sulla Shoah). Este, de asemenea, autorul a numeroase articole apărute în reviste şi a diferite contribuţii în volume.

Enrico Di PASTENA insegna Letteratura Spagnola in qualità di Professore Ordinario presso il Dipartimento di Filologia, Letteratura e Linguistica dell’Università di Pisa. Ha insegnato in precedenza presso l’Università Autonoma di Barcellona e l’Università di Verona. È membro permanente del Comitato Direttivo del Gruppo di ricerca internazionale d’Eccellenza “Prolope”, di cui fa parte dal 1995. Il gruppo, attivo da circa 25 anni presso l’Università Autonoma di Barcellona, ha per obiettivo la pubblicazione in edizione critica della produzione teatrale di Lope de Vega. Di Pastena è stato ed è tuttora membro di altri progetti di ricerca internazionale in Spagna e in Francia. Tra di essi si segnala in particolare il progetto “TC-12, Patrimonio Teatral Clásico Español: Textos e Instrumentos”, diretto dal prof. Joan Oleza (Università di Valencia) e finanziato dal 2010 al 2014 dalla Comunità europea. Di Pastena ha diretto progetti di ricerca di valenza nazionale in Italia e attualmente ne dirige uno d’Ateneo presso la sua Università di appartenenza. È condirettore della rivista Anuario Lope de Vega. Texto, literatura, cultura (classe A in Italia e in Spagna, indicizzata in Scopus e Web of Science) ed è membro del comitato scientifico di diverse riviste internazionali (Rivista di filologia e letterature ispaniche; Anuario calderoniano; Impossibilia. Revista internacional de estudios literarios; La Perinola. Revista de investigación quevediana; Don Galán). Dirige la collana bilingue (in spagnolo o altre lingue ufficiali dello stato spagnolo e in italiano) di teatro ispanico moderno e contemporáneo “La maschera e il volto”. Ha tenuto corsi e conferenze in università italiane ed europee. I suoi principali ambiti di attività riguardano: il teatro spagnolo dei Secoli d’Oro, il romanzo tardo-ottocentesco, la poesia civile del dopoguerra, il teatro moderno e contemporaneo, la ecdotica e la prassi della traduzione. Si è addottorato a Pisa discutendo una tesi che consisteva in una edizione critica e annotata della Fama póstuma di Juan Pérez de Montalbán. Ha pubblicado edizioni critiche e commentate di opere di Lope de Vega, di Agustín Moreto e di Francisco de Rojas Zorrilla. Ha diretto l’edizione della Parte VII delle commedie di Lope. Ha tradotto in italiano testi di Moreto, Clarín (La Regenta), García Lorca, Sastre, José Ramón Fernández e Juan Mayorga. Di Juan Mayorga ha riunito in volume algune pièces sulla Shoah (Teatro sulla Shoah). È infine autore di numerosi articoli in rivista e di svariati contributi in volume.

Maria Antonella GALANTI predă pedagogie generală şi specială în calitate de Profesor Universitar Doctor în cadrul Departamentului de Civilizaţie şi Forme ale Cunoaşterii de la Universitatea din Pisa. Se ocupă mai cu seamă de prevenţia educativă a posibilelor derive psihopatologice de tip psihiatric, printre care tulburările de personalitate. Preocupările sale în domeniul cercetării se concentrează cu predilecţie şi asupra educaţiei permanente, ca şi asupra conflictualităţii relaţionale şi sociale şi a problematicilor de gen. În prezent este responsabila Centrului pentru difuzarea practicii şi culturii muzicale de la Universitatea din Pisa. Din 2010 până în 2016 a fost prorector responsabil al relaţiilor cu teritoriul pentru Universitatea din Pisa, iar în perioada 2004-2010, director adjunct al fostului Departament de Filosofie (în prezent parte a Departamentului de Civilizaţie şi Forme ale Cunoaşterii) şi membru al Comitetului „Pari Opportunità” al aceleiaşi universităţi. Începând din perioada 2005-2006, Maria Antonella Galanti a fost directorul Masterului în „Formare în vederea înţelegerii complexităţii şi diferenţei”. Din anul 2000 este membru al societăţii academice SIPED (Societatea italiană de Pedagogie) şi din 2001 până în 2006, a avut calitatea de membru în Comitetul directiv naţional al aceleiaşi societăţi. Din 2008 este membru permanent şi fondator al societăţii academice SIPES (Societatea italiană de Pedagogie specială). În ceea ce privește domeniul cercetării, Maria Antonella Galanti face parte din grupuri de studiu şi coordonează proiecte cu relevanţă naţională şi ale Universităţii din Pisa. Coordonează colecţia „Polifonica” a editurii ETS şi activează în comitete ştiinţifice de reviste şi colecţii editoriale, printre care colecţia „Scienze dell’educazione” a ETS şi „In-con-tra. Pedagogia e didattica dell’inclusione” a editurii Aracne. Printre publicaţiile şi volumele sale principale: împreună cu B. Sales, Disturbi dello sviluppo e reti di cura. Neuropsichiatria e Pedagogia in dialogo, ETS, Pisa, 2017; Smarrimenti del Sé. Educazione e perdita tra normalità e patologia, ETS, Pisa, 2012; Sofferenza psichica e pedagogia. Educare all’ansia, alla fragilità e alla solitudine, Carocci, Roma, 2007; Affetti ed empatia nella relazione educativa, Liguori, Napoli, 2001.

Maria Antonella GALANTI è Professore Ordinario di Pedagogia generale e speciale presso il Dipartimento di Civiltà e Forme del sapere dell’Università di Pisa. Dal 1999 al 2001-2002 è stata ricercatrice presso la Facoltà di Scienze della Formazione, Dipartimento di Scienze dell’Educazione e dei processi culturali e formativi dell’Università degli Studi di Firenze. Si occupa, tra l’altro, di prevenzione educativa delle possibili derive psicopatologiche di tipo psichiatrico tra le quali i Disturbi di personalità. I suoi interessi di ricerca vertono prevalentemente sull’educazione permanente, nonché sulla conflittualità relazionale e sociale e delle problematiche di genere. Attualmente è responsabile del Centro di Ateneo per la diffusione della pratica e della cultura musicale. Dal novembre 2010 fino al 31 ottobre 2016 è stata Prorettore ai rapporti con il territorio per l’Università di Pisa e dal dicembre 2004 all’ottobre 2010 Vicedirettore dell’ex Dipartimento di Filosofia (oggi parte del Dipartimento di Civiltà e Forme del sapere), nonché responsabile di sede per l’area socio-psico-pedagogica nella SSIS e membro del Comitato pari opportunità di Ateneo. A partire dal 2005-2006, Maria Antonella Galanti ha diretto il Master di secondo livello in “Formare alla complessità e alla differenza”. Dal 2000 è membro della società accademica SIPED (Società italiana di Pedagogia) e dal 2001 al 2006 compreso, per due mandati consecutivi, è stata membro del suo Comitato direttivo nazionale. Dal 2008 è socio ordinario e fondatore della società accademica SIPES (Società italiana di Pedagogia speciale). Nell’ambito della ricerca, Maria Antonella Galanti partecipa a gruppi di studio e coordina progetti di rilevanza nazionale e dell’Università di Pisa. Dirige la collana “Polifonica”, presso ETS e fa parte di comitati scientifici di riviste e collane tra i quali Collana Scienze dell’educazione, ETS e Collana “In-con-tra. Pedagogia e didattica dell’inclusione”, Aracne editrice. Tra le pubblicazioni principali: M. A. Galanti, B. Sales, Disturbi dello sviluppo e reti di cura. Neuropsichiatria e Pedagogia in dialogo, ETS, Pisa, 2017; Smarrimenti del Sé. Educazione e perdita tra normalità e patologia, ETS, Pisa, 2012; Sofferenza psichica e pedagogia. Educare all’ansia, alla fragilità e alla solitudine, Carocci, Roma, 2007; Affetti ed empatia nella relazione educativa, Liguori, Napoli, 2001.

Francesco GUIDA e specialist în istoria Europei Centrale și de Est. A studiat la Universitatea „La Sapienza” din Roma (participând și la câteva stagii în străinătate). Cercetător acreditat la Universitatea „La Sapienza”, profesor asociat la Universitatea din Veneția „Ca’ Foscari”, iar în prezent, profesor universitar doctor la Universitatea TRE din Roma, unde predă istoria Europei Centrale și de Est. A fost decanul Facultății de Științe Politice în cadrul aceleiași universități, iar acum este director al Departamentului de Științe Politice. A participat la câteva dintre „Proiectele Strategice de Cercetare” ale Centrului Național de Cercetări și la alte câteva „Proiecte de Cercetare de Interes Remarcabil” (PRIN), finanțate de ministerul universității. A fost coordonatorul național al proiectului Intelligencija versus democracy in the South-Eastern Europe (1933-1953) și al celui internațional Nations et Etats nationaux dans l’Europe danubienne-balkanique (XIX^e-XXI^e siècles) dès périphéries à l’espace régional européen, inclus în proiectul de cercetare Ouest-Est: dynamiques centre-péripherie entre les deux moitiés du Continent. Des regards pluridisciplinaires. A scris 11 cărți și peste 170 de eseuri pe teme istorice, publicate în Italia și în străinătate, și a editat 26 de cărți cu subiecte diverse, precum: Dayton, dieci anni dopo (2007); Dalla Giovine Europa alla grande Europa (2007); Era sbocciata la libertà? A quaranta anni dalla Primavera di Praga (1968-2008) (2008); Intellettuali versus democrazia. I regimi autoritari nel Sud-est europeo 1933-1953 (2010); Italia e Romania verso l’Unità nazionale (2011); Per Rita Tolomeo, scritti di amici sulla Dalmazia e l’Europa centro-orientale (2014); L’Europa e il suo Sud-est. Percorsi di ricerca (2015) și La Grande guerra e l’Europa danubiano-balcanica (Roma, Il Veltro, 2015; ediție românească: Cluj, Editura Presa Universitară Clujeană, 2016). Cele mai recente cărți ale sale sunt: Romania (Milano, Unicopli, II ed. 2009), Mikelandzelo Pinto rimskij literator i patriot meždu Italiej i Rossiej (Sankt-Peterburg, Liki Rossii, 2011) și L’altra metà dell’Europa. Dalla Prima guerra mondiale ai giorni nostri, (Roma-Bari, Laterza, 2015). În 1987 volumul său Italy and Balkan Risorgimento a câștigat premiul „Howard Marraro”, acordat de Societatea Americană pentru Istorie Italiană, iar în 2003 Francesco Guida a primit, pentru activitatea culturală desfășurată în domeniul civilizației și istoriei românești, din partea președintelui României, ordinul pentru merit în grad de ofițer. În 2012, Ministerul Afacerilor Externe al României i-a acordat Diploma pentru merite speciale în promovarea valorilor românești și universale în relațiile internaționale. Francesco Guida este: președinte al Asociației Italiene de Studii Sud-Est Europene, ramură a Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene; președinte al Centrului Româno-Italian de Studii Istorice (CeRISS); director al Centrului Inter-universitar din Italia pentru Studii Maghiare și Central-Estice. De asemenea, este membru a diferite asociații științifice, membru în comitetul științific al unor publicații istorice din cinci țări europene; referent pentru: Ministerul Italian al Universității și al Cercetării; Oficiul executiv al Învățământului Superior, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (România); membru al unor comisii doctorale abilitate din Franța, România și Spania.

Francesco GUIDA is a specialist in history of Central-Eastern Europe. He studied at University of Rome “La Sapienza” (with several stages abroad). He was Confirmed Researcher at University of Rome “La Sapienza”, then Associate professor at University of Venice „Ca’ Foscari”, and presently he is Full professor of History of Central-Eastern Europe at Roma TRE University, where he was the Dean of Faculty of Political Sciences and now he is also Director of Department of Political Sciences. He participated to a few “Strategic or Coordinated Research Projects” of the National Centre for Researches, and also to a few “Research Projects of Remarkable Interest” (PRIN) financed by the Ministry of the University. He was national coordinator of the PRIN Intelligencija versus democracy in the South-Eastern Europe (1933-1953), and coordinator of the international research Nations et Etats nationaux dans l’Europe danubienne-balkanique (XIX^e – XXI^e siècles) dès périphéries à l’espace régional européen, included in the research project Ouest-Est: dynamiques centre-péripherie entre les deux moitiés du Continent. Des regards pluridisciplinaires. He wrote 11 books and more than 170 essays on historical topics, published in Italy and abroad. He was editor of 26 miscellaneous books, some of the most recently published being: Dayton, dieci anni dopo (2007); Dalla Giovine Europa alla grande Europa (2007); Era sbocciata la libertà? A quaranta anni dalla Primavera di Praga (1968-2008) (2008); Intellettuali versus democrazia. I regimi autoritari nel Sud-est europeo 1933-1953 (2010); Italia e Romania verso l’Unità nazionale (2011); Per Rita Tolomeo, scritti di amici sulla Dalmazia e l’Europa centro-orientale (2014); L’Europa e il suo Sud-est. Percorsi di ricerca (2015), and La Grande guerra e l’Europa danubiano-balcanica (Roma, Il Veltro, 2015; Romanian edition: Cluj, Editura Presa Universitară Clujeană, 2016). Other recent books are: Romania (Milano, Unicopli, II ed. 2009), Mikelandzelo Pinto rimskij literator i patriot meždu Italiej i Rossiej (Sankt-Peterburg, Liki Rossii, 2011), and L’altra metà dell’Europa. Dalla Prima guerra mondiale ai giorni nostri (Roma-Bari, Laterza, 2015). In 1987 his book Italy and Balkan Risorgimento won the “Howard Marraro” award of the American Society for Italian History. In 2003 he received from the President of Romania the order of  “ofiţer pentru merit” for his cultural activity in the field of Romanian culture and history. In 2012 he received from the Romanian Ministry of Foreign Affairs the diploma for special merits in promoting the Romanian and universal values in international relations. Francesco Guida is the President of Italian Association of South-Eastern European Studies, branch of Association Internationale des Etudes Sud-Est Européens; President of the Romanian-Italian Centre for Historical Studies (CeRISS); Director of Inter-universitarian Centre for Hungarian & Central-Eastern European Studies in Italy. Member of many scientific associations. Member of the scientific board of a few historical journals in five European countries. Referee for: Italian Ministry of University and research; Executive Agency for Higher Education, Research, Development and Innovation Funding (Romania). Member of some doctoral and habilitation commissions in France, Romania and Spain.

Marianne HEPP predă limbă şi traducere și limbă germană în calitate de Conferenţiar Univ. Dr. în cadrul Departamentului de Filologie, Literatură şi Lingvistică de la Universitatea din Pisa. Domeniile de cercetare asupra cărora îşi concentrează în prezent interesul sunt morfologia şi formarea cuvintelor în limba germană, structurile lingvistice ale textului literar, relaţia dintre genurile textuale de uz cotidian şi genurile literare. Între numeroasele sale articole şi studii dedicate acestor teme, se evidenţiază studiul monografic consacrat tehnicii care produce coeziune în procesul de formare a cuvântului în textele din limba germană (Wortbildung als Mittel der Textkonstitution, Pisa, 2012). Desfăşoară o intensă activitate de cooperare stiinţifică şi în cadrul unor grupuri de cercetare internaţionale. În prezent participă la Proiectul Tempus al Comisiei europene Consortium for Modern Language Teacher Education – COMOLTE, coordonat de Universitatea „Ludwig Maximilian” din München. Începând din 2012 asigură responsabilitatea ştiinţifică, împreună cu Martina Nied, pentru proiectul de cercetare Limba a treia şi intercomprehensiunea în contextul plurilingvismului în Uniunea Europeană şi în spaţiul mediteranean, desfăşurat la Institutul Italian de Studii Germane din Roma. Din 2009 se ocupă de politică lingvistică, în special în ceea ce priveşte situaţia limbii germane ca limbă străină în lume, având pentru al treilea mandat rolul de preşedinte al Asociaţiei internaţionale a Profesorilor de limba germană (IDV-Internationaler Deutschlehrerverband).

Marianne HEPP insegna Lingua e Traduzione Tedesca in qualità di Professore Associato presso il Dipartimento di Filologia, Letteratura e Linguistica dell’Università di Pisa. I suoi interessi di ricerca attuali riguardano la morfologia e formazione di parola del tedesco, il rapporto tra generi testuali di uso quotidiano e generi letterari, le strutture linguistiche del testo letterario, con focus sulle relazioni semantiche e i mezzi sintattici. Tra i suoi numerosi articoli e saggi dedicati, spicca la monografia sulla tecnica coesiva della formazione di parola nei testi tedeschi (Wortbildung als Mittel der Textkonstitution, Pisa, 2012). Intensa l’attività di cooperazione scientifica, anche in gruppi di ricerca internazionali. Attualmente partecipa al Progetto Tempus della Commissione europea Consortium for Modern Language Teacher Education – COMOLTE, pilotato dalla Ludwig-Maximilians-Universität München. Dal 2012 è responsabile scientifico, insieme a Martina Nied, del progetto di ricerca Lingua terza e intercomprensione nel contesto del plurilinguismo nella Unione Europea e nel Mediterraneo presso l’Istituto Italiano di Studi Germanici, Roma. Dal 2009 si occupa di politica linguistica, con particolare riguardo alla situazione del tedesco come lingua straniera nel mondo, ricoprendo per il terzo mandato la carica di presidente dell’Associazione internazionale Insegnanti di tedesco (IDV-Internationaler Deutschlehrerverband).

Victor IVANOVICI (n. 1947, Tulcea, România) este absolvent al Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucureşti şi a urmat o specializare postuniversitară la Universitatea din Málaga (Spania). A obţinut titlul de doctor la Universitatea din Cluj (România), cu o teză despre opera lui Gabriel García Márquez (1993). Din 1985 trăieşte şi lucrează în Grecia. În 2003 a devenit profesor de literatură hispanică la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Salonic. În prezent are gradul de profesor emerit. Victor Ivanovici este autorul a diferite volume de eseuri şi studii de hispanistică, românistică, neoelenistică, literatură comparată şi teoria traducerii. Lucrările sale sunt deopotrivă scrise în română, greacă, spaniolă şi franceză. A semnat, de asemenea, numeroase traduceri, dintre care amintim: Odysseas Elytis (în română şi spaniolă); Octavio Paz (în română şi greacă); Paul Celan – poemele româneşti (în greacă şi spaniolă); Gellu Naum (în greacă şi spaniolă); Nichita Stănescu (în greacă); Ion Vianu (în spaniolă); Norman Manea (în greacă și spaniolă). Bibliografie selectivă: Triptic neoelenic. Cavafis, Seferis, Sikelianós (în greacă), Atena, ed. Hexantas, 1979; Formă şi deschidere (în română), Bucureşti, ed. Eminescu, 1980 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1981); El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana (în spaniolă), Quito, ed. Casa de la Cultura Ecuatoriana, 1998; Gabriel García Márquez y su Reino de Macondo (în spaniolă), Madrid, ed. Sial, 2008 (Premiul Internațional Sial, pentru eseu), Un caftan pentru Don Quijote (în română), București, ed. Ideea Europeană, 2011; La casa del Poeta, volum colectiv (studii și eseuri despre poezia lui Omar Lara, în spaniolă), Puebla (Mexic), 2011.

Victor IVANOVICI (1947, Tulcea, România) si è laureato presso la Facoltà di Lingue e Letterature Straniere, sezione Lingue Romaniche, Classiche e Orientali dell’Università di Bucarest e ha compiuto una specializzazione postuniversitaria presso l’Università di Málaga (Spagna). Ha conseguito il dottorato presso l’Università “Babeș-Bolyai” di Cluj-Napoca (Romania), discutendo una tesi desicata all’opera di Gabriel García Márquez (1993). Dal 1985 vive e lavora in Grecia. Nel 2003 ha vinto per concorso un posto di Professore di Letteratura ispanica presso la Facoltà di Filosofia dell’Università di Salonico. Attualmente è Professore emerito. Victor Ivanovici è l’autore di diversi volumi di saggi e studi di ispanistica, romenistica, neoelenistica, letteratura comparata e teoria della traduzione. I suoi lavori sono scritti in romeno, greco, spagnolo e francese. Allo stesso tempo, Victor Ivanovici ha firmato numerose traduzioni. Si ricordano di seguito: Odysseas Elytis (in romeno e spagnolo); Octavio Paz (in romeno e greco); Paul Celan, i poemi romeni (in greco e spagnolo); Gellu Naum (in greco e spagnolo); Nichita Stănescu (in greco); Ion Vianu (in spagnolo); Norman Manea (in greco e spagnolo). Bibliografia selettiva: Trittico neoellenico. Cavafis, Seferis, Sikelianós (in greco), ed. Hexantas, Atene, 1979; Formă şi deschidere (in romeno), ed. Eminescu, Bucarest, 1980 (Premio dell’Unione degli Scrittori della Romania, 1981); El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana (in spagnolo), ed. Casa de la Cultura Ecuatoriana, Quito, 1998; Gabriel García Márquez y su Reino de Macondo (in spagnolo), ed. Sial, Madrid, 2008 (Premio Internazionale Sial per saggistica), Un caftan pentru Don Quijote (in romeno), ed. Ideea Europeană, Bucarest, 2011; La casa del Poeta, volume collettivo (studi e saggi sulla poesia di Omar Lara, in spagnolo), Puebla (Messico), 2011.

Ion Bogdan LEFTER (n. 11 martie 1957 în Bucureşti) este profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, specializat în literatura română postbelică şi contemporană. Este directorul Şcolii Doctorale Litere din aceeaşi Facultate. A fost profesor invitat la Universitatea din Amsterdam, Olanda, şi a susţinut cursuri şi conferinţe la numeroase alte universităţi europene şi nord-americane. Participă frecvent la congrese, simpozioane, colocvii academice şi culturale, în România şi în străinătate. Critic şi istoric literar, eseist, a publicat câteva mii de studii şi articole şi câteva zeci de cărţi despre modernitatea şi postmodernitatea românească, a coordonat dicţionare, a îngrijit ediţii. În anii 1980 a participat la afirmarea primului „val” postmodern din literatura română, publicând poezie şi proză. După 1990 a fost director al Editurii Litera, a fondat şi a condus revistele Contrapunct, Observator cultural şi aLtitudini, a fondat şi conduce Cafeneaua critică, proiect de dezbateri publice pe teme de actualitate intelectuală. Este preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO şi membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România. Din 1990 este şi analist politic. A fost director în România (Bucharest bureau chief) al postului american de radio Europa Liberă (Departamentul pentru România), apoi analist politic al BBC (Departamentul pentru România). Actualmente este comentator politic la posturile de televiziune Digi 24 TV, Realitatea TV şi Televiziunea Română şi la posturile de radio România Actualităţi şi Radio France Internationale (Bucureşti, în limba română).

Ion Bogdan LEFTER (nato l’11 marzo 1957 a Bucarest) è Professore Ordinario presso la Facoltà di Lettere dell’Università di Bucarest, esperto in letteratura romena del secondo Novecento e in letteratura contemporanea. È il direttore della Scuola di Dottorato in Lettere della stessa facoltà. È stato visiting professor all’Università di Amsterdam e ha tenuto corsi e conferenze in altre numerose università europee e nordamericane. Partecipa frequentemente a congressi, convegni, colloqui accademici e a diverse manifestazioni culturali, in Romania e all’estero. Critico e storico della letteratura, nonché saggista, Ion Bogdan Lefter ha pubblicato diverse migliaia di studi e articoli e decine di libri dedicati alla modernità e alla postmodernità romena, ha coordinato dizionari e ha curato le edizioni di alcune opere. Durante gli anni ’80 ha partecipato all’affermazione della “prima ondata” della letteratura romena postmoderna, pubblicando inoltre versi e prosa. Dopo il 1990 è stato direttore della casa editrice Litera, ha fondato e diretto le riviste “Contrapunct”, “Observator cultural” e “aLtitudini”. Ha dato vita e gestisce Cafeneaua critică, vale a dire un progetto volto a promuovere dibattiti pubblici sui temi d’attualità, culturali e intellettuali. È il Presidente dell’Associazione degli Scrittori Professionisti della Romania (ASPRO), nonché membro dell’Unione degli Scrittori della Romania e dell’Associazione di Letteratura Generale e Comparata della Romania (ALGCR). Dal 1990 è attivo anche in veste di analista politico. Ha ricoperto la carica di direttore in Romania della radio americana Free Europe (Bucharest bureau chief del Dipartimento riservato alla Romania), successivamente è stato analista politico della BBC. Attualmente è commentatore politico dei canali televisivi Digi 24 TV, Realitatea TV e Televiziunea Română e delle emittenti radiofoniche România Actualităţi e Radio France Internationale (la sezione di Bucarest, che emette in romeno).

Doina LEMNY, doctor în istoria artei, este muzeograf-cercetător la Muzeul Național de Artă Modernă, în cadrul Centrului Pompidou din Paris, specialistă în sculptura din prima jumătate a secolului XX. Co-curatoare a celor șapte expoziții tematice la Atelierul Brâncuşi din 1998 în 2002. A fost curatoarea expoziției „Antoine Pevsner în colecțiile Centrului Pompidou” (2001), „Daţiunea Brâncuși” (2003), „Henri Gaudier-Brzeska în colecțiile Centrului Pompidou” (2009) și a coordonat cataloagele publicate cu ocazia organizării acestor expoziții. Este autoarea mai multor volume: Brancusi, Oxus, Paris, 2005; Brancusi & Gaudier-Brzeska : points de convergence şi Henri Gaudier-Brzeska : Notes sur Liabeuf et Tolstoï, L’Échoppe, Paris, 2009; Lizica Codréano, une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne, Fage, Lyon, 2011; Brancusi, au-delà de toutes les frontières, Fage, Lyon, 2012; Brancusi, colecţia „Monographies”, éditions du Centre Pompidou, Paris, 2012; Henri Gaudier-Brzeska, un sculpteur «mort pour la France», Fage, Lyon, 2015; Brancusi, an Artist without Frontiers, NoiMediaPrint, Bucureşti, 2016; Correspondance Brancusi & Duchamp, Dilecta, Paris, 2017.

Doina LEMNY, Dottore di ricerca in Storia dell’Arte, lavora come museografo-ricercatore al Museo Nazionale di Arte Moderna, nell’ambito del Centro Pompidou di Parigi, essendo specializzata nella sculttura della prima metà del XX secolo. Ha fatto parte dei team di curatori delle sette mostre tematiche organizzate dal 1998 al 2002 all’interno dell’Atelier Brâncuşi. Ha curato inoltre le mostre “Antoine Pevsner nelle collezioni del Centro Pompidou” (2001), “La Dazione Brancusi” (2003), “Henri Gaudier-Brzeska nelle collezioni del Centro Pompidou” (2009) e ha coordinato i cataloghi pubblicati in occasione dell’organizzazione di queste mostre. È l’autrice di diversi volumi: Brancusi, Oxus, Parigi, 2005; Brancusi & Gaudier-Brzeska: points de convergence şi Henri Gaudier-Brzeska: Notes sur Liabeuf et Tolstoï, L’Échoppe, Parigi, 2009; Lizica Codréano, une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne, Fage, Lione, 2011; Brancusi, au-delà de toutes les frontières, Fage, Lione, 2012; Brancusi, colecţia “Monographies”, éditions du Centre Pompidou, Parigi, 2012; Henri Gaudier-Brzeska, un sculpteur «mort pour la France», Fage, Lione, 2015; Brancusi, an Artist without Frontiers, NoiMediaPrint, Bucarest, 2016; Correspondance Brancusi & Duchamp, Dilecta, Parigi, 2017.

Mircea MARTIN (n. 1940) este unul dintre cei mai importanți teoreticieni şi critici literari români contemporani. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, în 1962, obține doctoratul în litere la aceeași universitate (1980), cu teza G. Călinescu, critic şi istoric literar. Privire teoretică. În 1990 devine profesor universitar şi şef al catedrei de teorie literară a Facultății de Litere, UB, până în 2006, precum și vice-președinte al PEN Clubului Român. Între 1990 şi 2000 este director al Editurii Univers. În anii următori este, succesiv, director al revistei Cuvântul, al Editurii Paralela 45 şi al Editurii Art. A condus, între 1983 şi 1988, cenaclul Universitas. A debutat editorial, în 1969, cu volumul Generaţie şi creaţie (premiul Uniunii Scriitorilor). A beneficiat de numeroase burse și stagii de cercetare în Europa și SUA. În prezent este directorul publicației de teorie literară și culturală Euresis, precum și președintele Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. Dintre volumele publicate: Critică şi profunzime (1974), Identificări (1977, premiul Uniunii Scriitorilor), G. Călinescu şi „complexele” literaturii române (1981; ediţia a II-a, cu o postfaţă de N. Manolescu, 2002), Dicţiunea ideilor (1981), Introducere în opera lui B. Fundoianu (1984), Singura critică (1986), Geometrie şi fineţe (2004), Radicalitate şi nuanţă (2015). Autorul a zeci de prefețe, studii introductive și postfețe la volume de Albert Béguin, Marcel Raymond, Jean Starobinski, B. Fondane, Matei Călinescu, Michel Foucault, Hugo Friedrich, Jaap Lintvelt, Georges Poulet ș.a.

Mircea MARTIN (nato nel 1940) è uno dei più importanti teorici e critici letterari romeni contemporanei. Si è laureato presso la Facoltà di Filologia dell’Università di Bucarest nel 1962 e ha conseguito un Dottorato di ricerca in Lettere nel 1980 presso la stessa università, discutendo la tesi G. Călinescu, critico e storico letterario. Una prospettiva teorica. Nel 1990 diventa Professore Ordinario e Direttore della Cattedra di Teoria letteraria della Facoltà di Lettere (Università di Bucarest) fino al 2006, nonché vice-presidente del PEN Club Romeno. Tra il 1990 e il 2000 è stato direttore della casa editrice Univers. Nei prossimi anni è stato successivamente direttore della rivista “La Parola”, della casa Editrice Paralela 45 e poi della casa editrice Art. Ha diretto dal 1983 al 1988 il cenacolo letterario Universitas. Risale al 1969 l’esordio in volume con Generaţie şi creaţie (Premio dell’Unione degli Scrittori). Ha beneficiato di numerose borse di studio e stage di ricerca in Europa e negli Stati Uniti. Attualmente è direttore di “Euresis”, pubblicazione scientifica di teoria letteraria e culturale, nonché presidente dell’Associazione di Letteratura Generale e Comparata della Romania. Tra i suoi volumi si ricordano: Critică şi profunzime (1974), Identificări (1977, Premio dell’Unione degli Scrittore), G. Călinescu şi „complexele” literaturii române (1981; seconda edizione, con una postfazione di N. Manolescu, 2002), Dicţiunea ideilor (1981), Introducere în opera lui B. Fundoianu (1984), Singura critică (1986), Geometrie şi fineţe (2004), Radicalitate şi nuanţă (2015). È l’autore di decine di prefazioni, studi introduttivi e postfazioni a volumi di Albert Béguin, Marcel Raymond, Jean Starobinski, Benjamin Fondane, Matei Călinescu, Michel Foucault, Hugo Friedrich, Jaap Lintvelt, Georges Poulet ed altri.

Bruno MAZZONI s-a născut la 12 decembrie 1946 la Napoli. În perioada 1968-1969, a beneficiat de o bursă de studiu de un an la Universitatea din Bucureşti, unde şi-a pregătit lucrarea de diplomă intitulată Coscienza linguistica e rivendicazione etnica nella Scuola latinista transilvana. În perioada 1969-1972 a funcţionat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Italiei, în calitate de lector străin la Catedra de Limbi Clasice şi Romanice a Universităţii din Bucureşti. Între 1970 și 1972 a fost conferenţiar la Catedra de Limba Italiană a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din 1976 a intrat în mediul universitar italian, ca asistent la Filologie romanică. În decursul anilor, a beneficiat de câteva burse de cercetare oferite de guvernul austriac (la Salzburg şi Graz) şi de guvernul român (la Bucureşti). De asemenea, a locuit o vreme în Germania şi în Franţa. Începând cu anul 1985 a predat limba și literatura română la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Pisa, unde a fost numit decan în 2006. Bruno Mazzoni a participat la Cercul de Lingvistică şi Poetică al Universităţii din Bucureşti, condus de Alexandru Niculescu, Solomon Marcus şi Mihai Nasta; a făcut parte din Secretariatul celui de-al XIV-lea Congres Internaţional de Lingvistică şi Filologie Romanică, desfăşurat la Napoli în anul 1974; între anii 1979 – 1982 a reprezentat Italia ca secretar la Association Internationale d’Etudes Roumaines (AIER, Amsterdam). A ocupat funcţia de secretar al Asociaţiei Italiene de Românistică (AIR) pe perioada a două mandate, iar în decembrie 2010 a devenit preşedintele acesteia. Este membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE, Bucureşti) şi al Asociaţiei de Onomastică şi Literatură din Pisa. Totodată, Bruno Mazzoni este autorul câtorva volume de referinţă despre cultura română, cum ar fi: Le iscrizioni parlanti del cimitero di Săpânţa (Edizioni ETS, Pisa, 1999), sau, mai de curând, în colaborare cu Angela Tarantino, coordonatorul volumului sintetic Geografia e storia della civiltà letteraria romena nel contesto europeo (Pisa University Press, vol. 2, 2010). Pentru activitatea sa masivă de traducător din limba română a fost distins cu menţiunea Leone Traverso de către juriul celei de-a XXXI-a ediţii a premiului Monselice. Acelaşi juriu l-a distins la cea de-a XXXIII-a ediţie cu menţiunea Città di Monselice, pentru traducerea volumului de versuri Quando hai bisogno d’amore de Mircea Cărtărescu (Ed. Pagine, Roma, 2003).

Bruno MAZZONI (n. 1946) è stato professore ordinario di Lingua e Letteratura Romena presso il Dipartimento di Filologia, Letteratura e Linguistica dell’Università di Pisa (avendo tra l’altro insegnato nelle Università della Calabria, di Roma-La Sapienza, di Firenze). Membro fondatore dell’A.I.R-Associazione Italiana di Romenistica, di cui è stato poi Presidente, è doctor honoris causa dell’Università di Bucarest e dell’Università di Ovest di Timişoara ed è stato per due mandati Preside della Facoltà di Lingue e Letterature Straniere dell’Ateneo pisano. Ha pubblicato studi sulla poesia romena barocca, moderna e contemporanea (I. Budai-Deleanu, M. Eminescu, T. Arghezi, I. Barbu, N. Stănescu, A. Blandiana, M. Cărtărescu), ha curato l’edizione critica di un ampio corpus di iscrizioni parlanti del cosiddetto “Cimitero allegro” di Săpânţa, nel Maramureş romeno (ETS, Pisa 1999), si è occupato di problemi legati alla storia della linguistica romena e romanza della seconda metà del XIX sec., ha coordinato, insieme con Angela Tarantino, il volume Geografia e storia della civiltà letteraria romena nel contesto europeo (Pisa University Press, 2010). Ha tradotto versi e prosa dall’opera di Ana Blandiana (Un tempo gli alberi avevano occhi, in collaborazione con Biancamaria Frabotta, Donzelli, Roma 2004), di Max Blecher (Accadimenti nell’irrealtà immediata, Keller, Rovereto 2012, Cuori cicatrizzati, Ibidem 2017), di Mircea Cărtărescu (per le edizioni Voland l’opera in prosa: Travesti, Roma 2000; Nostalgia, Roma 2003, 2012²; Abbacinante. L’ala sinistra, Roma 2007; Perché amiamo le donne, Roma 2009; Abbacinante. Il corpo, Roma 2015; Abbacinante. L’ala destra, Roma 2016; e due antologie di versi: Quando hai bisogno d’amore. CD doppio, Ed. Pagine, Roma 2003; Il poema dell’acquaio, Nottetempo, Roma 2015), del Premio Nobel per la Letteratura Herta Müller, con l’unico libro di versi-collage da lei composto in lingua romena (Essere o non essere Ion, Transeuropa, Massa 2012). Come segno di apprezzamento per l’attività scientifica e culturale da lui svolta nell’ambito della diffusione della Romenistica in Italia, gli è stato conferito nel 2002, dal Governo romeno, l’Ordine Nazionale „al merito” col titolo di Commendatore (Comandor); per la sua attività di traduttore ha poi ricevuto, da parte del Presidente della Repubblica Italiana, il Premio nazionale per la Traduzione del Ministero dei Beni Culturali.

Adrian NICULESCU s-a născut la București în 1960 și este doctor în istorie al Universitătii Paul Valéry – Montpellier III (2002). A studiat la Liceul „Ion Creangă” (secția clasică) din București și este absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București (1983) și al U.E.R. d’Histoire, Université Paris IV – Sorbonne (1985), D.E.A. (studii aprofundate – masterat), Univ. Paris IV – Sorbonne (1987). A fost elev al Prof. Ștefan Ștefănescu (București), Jacques Heers (Paris), Carol Iancu (Montpellier). Bursier al Institutului Italian pentru Studii Istorice „B. Croce”, Napoli (1984-1986). În perioada 1985-1996 a fost profesor la Universitatea Catolică din Milano. După restabilirea în România în 1996 (fusese refugiat în Franța, începând cu 1983), devine expert în cadrul Comisiei Naționale UNESCO (1998-1999). La propunerea sa, în 2003, se înființează Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER). Din 2010 este membru al Consiliului Stiințific al Institutului Revoluției Române din Decembrie. În prezent, este conferențiar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București, unde predă cursuri de istorie universală modernă și contemporană, istoria democrația românești, memoria exilului. Volume publicate: Martor al Istoriei: Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian Niculescu, Ed. All, 1998; Din Exil, după Exil, Ed. Univers, 1998); Aux racines de la démocratie roumaine – Pruncul Român, premier journal libre roumain, chonique de la Révolution valaque de 1848, Ed. Clusium, 2008; De la limes-ul lui Fokas la granița lui Eminescu – Studii de istorie, Ed. Clusium & Scriptor, 2009. Co-autor al volumelor Violările Drepturilor Omului în Epoca Ceaușescu, Roma, 1989 (destinat introducerii clandestine în țară), Romania – Geografia e Storia, Roma, 2010 și a peste 30 de articole de specialitate, publicate în reviste și Acte ale Congreselor, din țară și din stăinătate.

Nato a Bucarest nel 1960, Adrian NICULESCU è dal 2002 Dottore di Ricerca in Storia presso l’Università “Paul Valéry” – Montpellier III. Ha conseguito la maturità classica presso il Liceo “Ion Creangă” di Bucarest e successivamente, nel 1983, si è laureato presso la Facoltà di Storia dell’Università di Bucarest, concludendo nel 1985 gli studi presso l’Unité d’enseignement et de recherche d’Histoire all’Université Paris IV – Sorbonne. Nel 1987 ha conseguito un D.E.A. (Diplôme d’Études Approfondies) presso la medesima università. È stato allievo dei professori Ștefan Ștefănescu (Bucarest), Jacques Heers (Parigi) e Carol Iancu (Montpellier). Dal 1984 al 1986 è stato borsista dell’Istituto Italiano per gli Studi Storici “Benedetto Croce” di Napoli. Dal 1985 al 1996 è stato professore presso l’Università Cattolica del Sacro Cuore di Milano. Nel 1996, dopo essere tornato in Romania (dal 1983, infatti, era stato rifugiato in Francia), presta servizio come esperto all’interno della Commissione Nazionale UNESCO (1998 – 1999). Sotto sua proposta, nel 2003 viene fondato l’Istituto Nazionale per la Memoria dell’Esilio Romeno (INMER). Dal 2010 è membro nel Comitato Scientifico dell’Istituto della Rivoluzione Romena del Dicembre 1989 (IRRD). Attualmente insegna in qualità di Professore Associato presso la Scuola Nazionale per gli Studi Politici e Amministrativi (SNSPA) di Bucarest, dove tiene corsi di storia universale moderna e contemporanea, di storia della democrazia romena e corsi dedicati alla memoria dell’esilio. Volumi pubblicati: Martor al Istoriei: Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian Niculescu, All, 1998; Din Exil, după Exil, Univers, 1998; Aux racines de la démocratie roumaine – “Pruncul Român”, premier journal libre roumain, chronique de la Révolution valaque de 1848, Clusium, 2008; De la limes-ul lui Fokas la granița lui Eminescu – Studii de istorie, Clusium & Scriptor, 2009. È coautore dei volumi Violările Drepturilor Omului în Epoca Ceaușescu, Roma, 1989 (destinato all’epoca ad essere introdotto clandestinamente in Romania), Romania – Geografia e Storia, Roma, 2010 e di più di 30 saggi scientifici, pubblicati in riviste e in Atti di Convegno, editi in Romania e all’estero.

Conf. univ. dr. Elena PLATON este directorul Departamentului de Limbă, Cultură și Civilizație Românească (DLCCR) și al Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană (ILR-LE) de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Domeniile sale principale de interes sunt: etnologie, antropologie (socioantropologie religioasă), didactica limbii române ca limbă străină (RLS) sau ca limbă nematernă (RLNM). Susține conferințe și cursuri de formare inițială și continuă în didactica RLS, la nivel de masterat sau pentru profesorii de RLS/RLNM din învățământul universitar și preuniversitar din țară și din străinătate. De asemenea, este titularul unor cursuri de cultură și civilizație românească destinate studenților străini.

Elena PLATON, Professore Associato, è la Direttrice del Dipartimento di Lingua, cultura e civiltà romena (DLCCR), nonché dell’Istituto della Lingua Romena come Lingua Europea (ILR-LE) della Facoltà di Lettere dell’Università “Babeș-Bolyai” di Cluj-Napoca. I suoi principali ambiti di interesse sono: l’etnologia, l’antropologia (la socioantropologia religiosa), la didattica della lingua romena come lingua straniera (RLS) o come lingua non materna (RLNM). Tiene conferenze e corsi di formazione di primo livello e di formazione continua dedicati alla didattica del RLS e destinati al Master e ai docenti di RLS/RLNM dell’ insegnamento universitario e preuniversitario in Romania e all’estero. Inoltre, è la titolare di alcuni corsi di cultura e civiltà romena per studenti stranieri.

Ioan-Aurel POP este profesor universitar doctor și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, autor și coautor a peste cincizeci de cărți, tratate și manuale și a peste trei sute de studii și articole. I s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al universităților din Alba Iulia, Timișoara, Oradea, Cahul, Galați, Sibiu, Târgu Mureș, al Universității de Stat din Chișinău și al Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău. Este membru titular al Academiei Române, al Academiei Europene de Știință și Artă de la Salzburg, al Academiei Naționale Virgiliene din Mantova (Italia) și membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris. A activat ca director al Institutului Cultural Român din New York (SUA) și al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (Italia). Este director al Centrului de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române.

Ioan-Aurel POP è Professore Ordinario e Rettore dell’Università “Babeș-Bolyai” di Cluj-Napoca, autore e coautore di oltre cinquanta libri, trattati e manuali e di più di trecento studi e articoli. Gli è stato conferito il titolo Doctor Honoris Causa da parte delle Università di Alba Iulia, Timișoara, Oradea, Cahul, Galați, Sibiu, Târgu Mureș, dell’Università di Stato di Chișinău e dell’Università Pedagogica “Ion Creangă” di Chișinău. È membro titolare dell’Accademia Romena, dell’Accademia Europea delle Scienze ed Arti di Salisburgo, dell’Accademia Nazionale Virgiliana di Mantova (Italia), nonché membro corrispondente dell’Accademia Europea delle Scienze, Arti e Lettere di Parigi. Ha ricoperto la carica di Direttore dell’Istituto Romeno di Cultura di New York (SUA) e dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia (Italia). È Direttore del “Centro di Studi Transilvani” nell’ambito dell’Accademia Romena.

Ion POP (n. 1941) este critic și istoric literar, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. A condus, ca redactor-şef, apoi ca director, revista „Echinox”, între anii 1969 şi 1983. A fost Director al Centrului Cultural Român din Paris (1990-1993) şi Decan al Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1996-2000). Este recunoscut drept unul dintre cei mai importanți cercetători români ai avangardelor secolului XX. Dintre studiile sale de critică şi istorie literară, amintim: Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generaţii (1973), Nichita Stănescu – spaţiul şi măştile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmen­tare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în lite­ratura română (1990), A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viaţă şi texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007), „Echinocţiu”. Vocile poeziei (2008), Din avangardă în ariergardă (2010), Scara din bibliotecă (2013). A coordonat Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (4 vol., 1998-2003, reeditat în două volume în 2007). Autor al unor antologii ale avangardei literare româneşti – La réhabilitation du rêve, Paris & Bucureşti, 2006, precum și Avangarda românească (2016) –, Ion Pop a semnat numeroase traduceri din Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Paul Ricœur, Benjamin Fondane, Paul Morand. Din 2013 este coordonatorul științific al publicației semestriale Caietele Avangardei, editată de Muzeul Național al Literaturii Române. A mai publicat, de asemenea, și volume de poezie: Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cumin­ţenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descope­rirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere şi albine (2010), În faţa mării (2011), Casa scărilor (2015).

Ion POP (n. 1941) è critico e storico letterario, nonché Professore alla Facoltà di Lettere dell’Università “Babeş-Bolyai” di Cluj-Napoca. Ha coordinato, in qualità di caporedattore e in seguito di direttore, la rivista “Echinox”, dal 1969 al 1983. Ha ricoperto la carica di Direttore del Centro Culturale Romeno di Parigi (1990-1993) e di Preside della Facoltà di Lettere dell’Università “Babeş-Bolyai” di Cluj-Napoca (1996-2000). È riconosciuto come uno dei più importanti studiosi romeni delle avanguardie del XX secolo. Tra i suoi studi di critica e storia letteraria, si ricordano: Avangardismul poetic românesc (1969), Poezia unei generaţii (1973), Nichita Stănescu – spaţiul şi măştile poeziei (1980), Lucian Blaga. Universul liric (1981), Lecturi fragmen­tare (1983), Jocul poeziei (1985), Avangarda în lite­ratura română (1990), A scrie şi a fi. Ilarie Voronca şi metamorfozele poeziei (1993), Gellu Naum. Poezia contra literaturii (2001), Viaţă şi texte (2001), Lucian Blaga în 10 poeme (2004), Introducere în avangarda literară românească (2007), „Echinocţiu”. Vocile poeziei (2008), Din avangardă în ariergardă (2010), Scara din bibliotecă (2013). Ha coordinato Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (4 vol., 1998-2003, riedito in due volumi nel 2007). Autore di alcune antologie dell’avanguardia letteraria romena – La réhabilitation du rêve, Parigi & Bucarest, 2006, come pure Avangarda românească (2016) –, Ion Pop ha firmato numerose traduzioni di opere di Georges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genette, Tzvetan Todorov, Eugène Ionesco, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Paul Ricœur, Benjamin Fondane, Paul Morand. A decorrere dal 2013 è il coordinatore scientifico della pubblicazione semestrale Caietele Avangardei, edita dal Museo Nazionale della Letteratura Romena. Ha pubblicato, inoltre, più volumi di poesia: Propuneri pentru o fântână (1966), Biata mea cumin­ţenie (1969), Gramatică târzie (1977), Soarele şi uitarea (1985), Amânarea generală (1990), Descope­rirea ochiului (2002), Elegii în ofensivă (2003), Litere şi albine (2010), În faţa mării (2011), Casa scărilor (2015).

Antonietta SANNA teaches French Literature at the University of Pisa. She has written on 17th century French theatre (La parola solitaria. Il monologo nel teatro francese del Seicento), Paul Valéry’s poetics (Un certain théâtre. Genèse d’un rêve valéryen) and the style of migrant writers (Abitare le lingue, in La lingua spaesata). She is a member of the “Institut des Textes et Manuscrits Modernes” (ITEM/ENS-CNRS) in Paris, where she also researches on genetic criticism. She participates in the project of the complete genetic edition of Paul Valéry’s Cahiers and has authored numerous essays on genetic texts and avant-texts, on the relations between text and image (Leonardo da Vinci. Interpretazioni e rifrazioni tra Giambattista Venturi e Paul Valéry), on multilingualism and literary translation (La traduction au service de la tradition, in Traduire. Genèse du choix).

Antonietta SANNA predă literatură franceză la Universitatea din Pisa. A scris despre teatrul francez al secolului al XVII-lea (La parola solitaria. Il monologo nel teatro francese del Seicento), despre poetica lui Paul Valéry (Un certain théâtre. Genèse d’un rêve valéryen) și despre stilul scriitorilor migranți (Abitare le lingue, in La lingua spaesata). Este membră a Institutului de Texte și Manuscrise Moderne (ITEM/ENS-CNRS) din Paris, unde se ocupă și de cercetarea criticii genetice, participând la proiectul ediției genetice complete a Caietelor lui Paul Valéry. A semnat numeroase eseuri despre texte genetice și avant-texte, despre relațiile dintre text și imagine (Leonardo da Vinci. Interpretazioni e rifrazioni tra Giambattista Venturi e Paul Valéry), multilingvism sau despre traducerea literară (La traduction au service de la tradition, în Traduire. Genèse du choix).

Profesor agregat, doctor și specialist în istorie contemporană, fost elev la l’École Normale Supérieure de Saint-Cloud, Traian SANDU este în prezent profesor agregat la catedra de Studii europene a Universității Paris III – Sorbonne Nouvelle. Este autorul unei teze de doctorat în domeniul relațiilor internaționale, Le Système de sécurité français en Europe centre-orientale, l’exemple roumain (1919 à 1933) – Sistemul de securitate francez în Europa Centrală și de Est, exemplul românesc (Editura L’Harmattan, 1999), și al unei teze de specializare, Un Fascisme roumain. L’histoire de la Garde de fer – Un fascism românesc. Istoria Gărzii de Fier (Editura Perrin, 2014). A făcut parte din comisia de publicare a Documentelor Diplomatice Franceze a anilor ‘20 de la Quai d’Orsay (sediul Ministerului de Externe al Franței). Și-a lărgit aria de cercetare, ocupându-se de situația internațională a țărilor din Europa Centrală și de Est după 1989. A mai scris și Histoire de la Roumanie (Istoria României), publicată la Editura Perrin (Paris) în 2008 și tradusă în bulgară. În prezent, lucrează la o biografie a lui Ceaușescu, care va apărea în 2018 la Editura Perrin.

Agrégé, docteur et habilité en histoire contemporaine, ancien élève de l’École Normale Supérieure de Saint-Cloud, Traian SANDU est actuellement professeur agrégé aux Etudes européennes de l’Université Paris III – Sorbonne Nouvelle. Il est l’auteur d’une thèse de relations internationales sur Le Système de sécurité français en Europe centre-orientale, l’exemple roumain (1919 à 1933) (L’Harmattan, 1999) et d’une thèse d’habilitation à diriger les recherches sur Un Fascisme roumain. L’histoire de la Garde de fer (Perrin, 2014). Il a été membre de la commission de publication des Documents Diplomatiques Français pour les années vingt au Quai d’Orsay. Il a actuellement diversifié son champ de recherche en s’intéressant à la situation internationale des pays d’Europe centrale et orientale après 1989. Il est aussi l’auteur d’une Histoire de la Roumanie chez Perrin (Paris) en 2008, traduite en bulgare. Il prépare actuellement une biographie de Ceauşescu, à paraître en 2018 chez Perrin.

Licenţiat în Filosofie la Universitatea din Torino, între 1976 şi 1993 Roberto SCAGNO a predat Istoria Religiilor în calitate de Ricercatore universitario la Facultatea di Litere şi Filosofie a Universităţii din Torino, iar începând din anul universitar 1993-1994, Limba şi Literatura Română în calitate de Conferenţiar Universitar Doctor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Padova. S-a ocupat de studiul gândirii şi operei lui Mircea Eliade şi în special de perioada românească din formarea şi din producţia literară de tinereţe a autorului; de metodologia ştiinţei religiilor şi mai ales de problema simbolului religios în Orient şi Occident; de filosofia românească dintre cele două războaie mondiale; de teme simbolice în poezia lui Mihai Eminescu; de relaţia dintre „autohtonism” şi „occidentalism” în cultura şi în literatura română interbelică; de proza fantastică românească, ca şi de aspecte multiple legate de relaţiile culturale italo-române. A fost coordonatorul programelor europene „Tempus” (1995-1998) şi „Socrates”/„Erasmus” (începând din 1998) în cadrul Universităţii din Padova, pentru domeniul de studiu Românistică. Face parte din comitetul ştiinţific al revistelor „Studi italo-romeni” (Cluj), „New International Journal of Romanian Studies” (Bucureşti), „Vatra” (Târgu Mureş). Este membru fondator (1998) al A.I.R. (Associazione Italiana di Romenistica), membru al „Rumänisches Institut” din Freiburg i. Br. (Germania), membru al I.C.M. (Istituto per gli Incontri Culturali Mitteleuropei) de la Gorizia, membru al Colegiului Ştiinţific al INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc) din Bucureşti. Statul Român i-a acordat în 2003 Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Comandor. Odată cu încheierea activităţii sale didactice, i-a fost conferită din partea Universităţii din Padova calitatea de „Studioso senior dello Studium patavinum” (2017). Printre volumele sale publicate se numără: Il terrore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade, Torino, 1982, sau Mircea Eliade e l’Italia (în colab. cu M. Mincu), Milano, 1987; a îngrijit ediţiile şi traducerile italiene a numeroase opere de Mircea Eliade: Spezzare il tetto della casa, Milano, 1988; Il mito della reintegrazio­ne, Milano, 1989; I riti del costruire, Milano, 1990; Il romanzo dell’adole­scente miope, Milano, 1992; Le promesse dell’equinozio. Memorie 1. 1907-1937, Milano, 1995; Le messi del solstizio. Memorie 2. 1937-1960, Milano, 1995; Oceanografia, Milano, 2007; Fragmentarium, Milano, 2008; Diario portoghese, Milano, 2009; Gaudeamus, Milano, 2012; Gli huligani, Milano, 2016. În prezent îngrijeşte (împreună cu Dario M. Cosi şi Luigi Saibene) ediţia tematică italiană şi europeană a monumentalei Encyclopedia of Religion (New York, 1987), coordonată de M. Eliade, din care au apărut până acum paisprezece volume (din 16) la editura Jaca Book din Milano.

Roberto SCAGNO si è laureato in Filosofia presso l’Università di Torino, è stato Ricercatore di Storia delle Religioni nella Facoltà di Lettere e Filosofia dell’Università di Torino (1976-1993) e dall’a.a. 1993-1994 Professore associato di Lingua e Letteratura Romena nella Facoltà di Lettere e Filosofia dell’Università di Padova. Si è occupato del pensiero e dell’opera di Mircea Eliade e in partico­lare del periodo romeno della sua formazione e della sua produzione giovanile; della metodologia della scienza delle religioni e in special modo del problema del Simbolo religioso tra Oriente e Occidente; della filosofia romena tra le due guerre mondiali; di alcuni temi simbolici nella poesia di Mihai Eminescu; della relazione “autoctonismo-occidentalismo” nella cultura e nella letteratura romena interbellica; della narrativa fantastica romena, nonché di aspetti multipli legati ai rapporti culturali italo-romeni. È stato il coordinatore responsabile dei programmi europei “Tempus” (1995-1998) e “Socrates”/“Erasmus” (dal 1998) all’interno dell’Università di Padova per l’area di Romenistica. Fa parte del comitato scientifico delle riviste “Studi italo-romeni” (Cluj), “New International Journal of Romanian Studies” (Bucarest), “Vatra” (Târgu Mureş). Socio fondatore (1998) dell’A.I.R. (Associazione Italiana di Romenistica), è inoltre socio del “Rumänisches Institut” di Freiburg i. Br. (Germania), socio dell’I.C.M. (Istituto per gli Incontri Culturali Mitteleuropei) di Gorizia, membro del Collegio Scientifico dell’INMER (Istituto Nazionale per la Memoria dell’Esilio Romeno) di Bucarest. Lo Stato Romeno gli ha conferito nel 2003 l’Ordine Nazionale “Al Merito” in grado di Commendatore. In quiescenza dal 1 ottobre 2016, Roberto Scagno è stato insignito da parte dell’Università di Padova del riconoscimento “Studioso senior dello Studium patavinum” (febbraio 2017). Ha pubblicato tra l’altro: Il terrore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade, Torino, 1982; Mircea Eliade e l’Italia (con M. Mincu), Milano, 1987; ha curato l’edizione e traduzione italiana di numerose opere di Mircea Eliade: Spezzare il tetto della casa, Milano, 1988; Il mito della reintegrazio­ne, Milano, 1989; I riti del costruire, Milano, 1990; Il romanzo dell’adole­scente miope, Milano, 1992; Le promesse dell’equinozio. Memorie 1. 1907-1937, Milano, 1995; Le messi del solstizio. Memorie 2. 1937-1960, Milano, 1995; Oceanografia, Milano, 2007; Fragmentarium, Milano, 2008; Diario portoghese, Milano, 2009; Gaudeamus, Milano, 2012; Gli huligani, Milano, 2016. Attualmente sta curando (con Dario M. Cosi e Luigi Saibene) l’edizione tematica italiana ed europea della Encyclopedy of Religion (New York, 1987), diretta da M. Eliade, della quale sono usciti finora quattordici volumi (dei 16 previsti) per i tipi della casa editrice Jaca Book di Milano.

Eugen SIMION (n. 1933) este unul dintre cei mai proeminenți critici şi istorici literari ai literaturii române postbelice, eseist, profesor universitar, academician şi editor. Între 1998 şi 2006 a fost preşedintele Academiei Române, iar în prezent este directorul Institutului de Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu”. Conduce, de asemenea, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, unde coordonează colecţia de „Opere fundamentale”. Dintre volumele care l-au consacrat, amintim: Proza lui Eminescu (1964), E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971), Scriitori români de azi, I-IV (1974-1989), Dimineaţa poeţilor (1980), Întoarcerea autorului (1998), Ficţiunea jurnalului intim (2001), Mircea Eliade, nodurile şi semnele prozei (2005), Tânărul Eugen Ionescu (2006), Cioran – o mitologie a nedesăvârşirilor (2014) ș.a.

Eugen SIMION (1933) è uno dei critici e degli storici letterari di maggiore spicco della letteratura romena postbellica, saggista, professore ordinario, accademico ed editore. Tra il 1998 e il 2006, è stato Presidente dell’Accademia Romena, e attualmente ricopre la carica di Direttore dell’Istituto di Storia e Teoria letteraria “G. Călinescu”. Dirige, inoltre, la Fondazione Nazionale per la Scienza e l’Arte, dove coordina la collezione de „Opere fundamentale”. Dintre volumele care l-au consacrat, amintim: Proza lui Eminescu (1964), E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971), Scriitori români de azi, I-IV (1974-1989), Dimineaţa poeţilor (1980), Întoarcerea autorului (1998), Ficţiunea jurnalului intim (2001), Mircea Eliade, nodurile şi semnele prozei (2005), Tânărul Eugen Ionescu (2006), Cioran – o mitologie a nedesăvârşirilor (2014) ed altri.

Pavel ȘUȘARĂ este critic și istoric de artă, scriitor și publicist, precum și cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Specializat în arta contemporană, Pavel Șușară este autorul unui important album monografic despre opera pictorului Corneliu Baba (2001), precum și al câtorva volume de poezii, dintre care amintim: Regula jocului, 1996; Urmuz – E vremea rozelor ce mor (satire și parodii politice), 1998; Veto (poeme în proză), l998; Tetraktys, 2000; Sinuciderea se amână (proză scurtă), 2003; Universul din Cușcă (poem), ediție bibliofilă, 2010. A debutat cu poezie în Almanahul literar (1978) și cu texte critice despre artă în revista Arta (1982). A avut numeroase colaborări cu studii și articole de artă plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele: Arta, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Contrapunct, 22, Dilema veche, România literară, Apostrof, Observator cultural ș.a.

Pavel ȘUȘARĂ è critico e storico dell’arte, scrittore e pubblicista, ma anche ricercatore presso l’Istituto di Storia dell’Arte “G. Oprescu” dell’Accademia Romena. Esperto in arte contemporanea, Pavel Șușară è l’autore di un importante album monografico dedicato all’opera del pittore Corneliu Baba (2001), nonché di alcuni volumi di poesia, tra cui si segnalano: Regula jocului, 1996; Urmuz – E vremea rozelor ce mor (satire e parodie politiche), 1998; Veto (poemi in prosa), l998; Tetraktys, 2000; Sinuciderea se amână (prosa breve), 2003; Universul din Cușcă (poema) in edizione bibliofila, 2010. Ha esordito con versi nell’“Almanahul literar” (1978) e con contributi critici sull’arte nella rivista “Arta” (1982). Ha collaborato con numerosi saggi e articoli riservati all’arte plastica e figurativa, con poesia, prosa, saggi, interventi polemici e articoli volti a testimoniare l’impegno civile dell’autore con le riviste: “Arta”, “Almanahul Arta”, “Artelier”, “Balkon”, “Contrapunct”, “22”, “Dilema veche”, “România literară”, “Apostrof”, “Observator cultural”.

Născut în 1945 la Galaţi, Virgil TĂNASE este un autor şi regizor de teatru, distins în Franţa cu titlul de Ofiţer al Artelor şi Literelor. I s-au decernat Premiul de literatură al Uniunii Latine, iar în România, Premiul de Dramaturgie al Academiei Române, Premiul „Şerban Cioculescu” al Muzeului Național al Literaturii Române, premiul de proză al revistei „Convorbiri literare” și premiul APLER „Cartea anului 2015”. După studii de litere la Universitatea din Bucureşti şi de regie de teatru la IATC, îşi susţine doctoratul la École de Hautes Etudes de la Paris cu o teză despre semiologia regiei de teatru, coordonată de Roland Barthes. Devenind un opozant făţiş al autorităţilor statului totalitar român, i se cere să părăsească ţara. În 1977 se stabileşte la Paris, unde publică numeroase romane la editurile Gallimard, Flammarion, Hachette şi Ramsey/de Cortanze, dintre care amintim: Apocalypse d’un adolescent de bonne famille, L’amour, l’amour, roman sentimental, Ils refleurissent les pommiers sauvages, La vie mystérieuse et terrifiante d’un tueur anonyme, Zoïa, Le bal sur la goélette du pirate aveugle şi Le bal autour du diamant magique. După 1989, multe dintre volumele sale de proză, teatru sau de studii au apărut și în limba română. Predă arta teatrală în diferite şcoli de teatru şi istoria artelor şi spectacolului la Institutul Internaţional de Imagine şi Sunet din Paris. A pus în scenă circa 30 de spectacole în Franţa şi România şi a adaptat pentru scenă texte diverse, de la Crimă şi pedeapsă de Dostoievski sau Povestirile deşuchete de Balzac la În căutarea timpului pierdut de Proust și Micul Prinţ de Saint-Exupéry. În ultimii ani a publicat la editura Gallimard biografiile unor personalităţi de seamă: Cehov, Dostoievski, Camus, Saint-Exupéry şi Sfântul Francisc. Volumul său autobiografic Leapşa pe murite este consacrat „afacerii Tănase”, adică tentativei autorităţilor române de a-l asasina la Paris în 1982, tentativă pe care autorităţile franceze au făcut-o să eşueze, denunţând la nivel de stat regimul politic al preşedintelui Ceauşescu.

Nato a Galaţi nel 1945, Virgil TĂNASE è autore e regista di teatro, insignito in Francia del titolo di Ufficiale dell’Ordine delle Arti e delle Lettere. Gli sono stati assegnati il Premio per la letteratura dell’Unione Latina e, in Romania, il Premio per la Drammaturgia dell’Accademia Romena, il Premio “Şerban Cioculescu” del Museo Nazionale della Letteratura Romena, il Premio per la Prosa della rivista “Convorbiri literare” e il Premio dell’Associazione delle Pubblicazioni Letterarie e degli Editori della Romania (APLER) “Il libro dell’anno 2015”. Dopo aver studiato lettere all’Università di Bucarest e regia teatrale presso l’Istituto di Arte Teatrale e Cinematografica (IATC), conseguirà il dottorato presso L’École des hautes études di Parigi con una tesi riguardante la semiotica teatrale, diretta da Roland Barthes. Poiché era diventato un oppositore veemente delle autorità dello stato totalitario romeno, gli venne chiesto di lasciare il Paese. Nel 1977 si stabilisce a Parigi, dove pubblica numerosi romanzi presso Gallimard, Flammarion, Hachette e Ramsey/de Cortanze, tra cui si ricordano: Apocalypse d’un adolescent de bonne famille, L’amour, l’amour, roman sentimental, Ils refleurissent les pommiers sauvages, La vie mystérieuse et terrifiante d’un tueur anonyme, Zoïa, Le bal sur la goélette du pirate aveugle e Le bal autour du diamant magique. Dopo il 1989 molti dei suoi volumi di prosa, teatro e saggistica sono stati pubblicati anche in romeno. Insegna arte teatrale in diverse scuole di teatro e Storia delle Arti e dello Spettacolo all’Istituto Internazionale dell’Immagine e del Suono a Parigi. Ha diretto circa 30 spettacoli in Francia e in Romania e ha adattato per la scena diversi testi letterari, tra cui Delitto e castigo di Dostoevskij, Le sollazzevoli istorie di Balzac, Alla ricerca del tempo perduto di Proust e Il piccolo principe di Saint-Exupéry. Negli ultimi anni ha pubblicato presso Gallimard le biografie di alcune importanti personalità: Čechov, Dostoevskij, Camus, Saint-Exupéry e San Francesco. Il volume autobiografico Leapşa pe murite è dedicato all’“affaire Tănase”, ovevro al tentativo da parte delle autorità romene di assassinarlo a Parigi nel 1982, tentativo sventato dalle autorità francesi le quali hanno successivamente denunciato il regime politico del dittatore Ceauşescu.

Valeria TOCCO predă literatură portugheză în calitate de Prof. Univ. Dr. în cadrul Departamentului de Filologie, Literatură şi Lingvistică al Universităţii din Pisa, care i-a încredinţat şi disciplina Limba Portugheză, la nivelul studiilor de Licenţă şi Master. În paralel cu lucrări în domeniul lingvistic şi traductologic, şi cu contribuţii pe teme ale literaturii moderne şi contemporane (Eça de Queirós, modernism şi avangardă, romanul despre războiul colonial, problematici din sfera istoriei politico-culturale, variante auctoriale, opera lui Fernando Pessoa), s-a dedicat unor cercetări referitoare la secolele XVI-XVII, producând lucrări cu caracter în special filologic despre poezia palaciana, despre lirica alegorică şi sapienţială, petrarchism, literatura pedagogic-politică, nuvela sentimentală. A dedicat scriitorului Luís de Camões numeroase studii, printre care ediţia comentată a poemului epic Os Lusíadas (Milano, 2001) şi o monografie asupra tradiţiei manuscrise a operei (Coimbra, 2012). Este autoarea lucrării Breve storia della letteratura portoghese dalle origini ai giorni nostri (Roma, 2011). Dintre studiile sale, se mai menţioneză Gli Inferni d’amore portoghesi e la tradizione allegorica europea, în „Rendiconti”, Istituto Lombardo di Scienze e Lettere. Accademia di Scienze e Lettere. Classe di Lettere e Scienze Morali e Storiche (1993) şi, în domeniul lingvistic, Variazione linguistica nello spazio lusofono europeo, T.E.P., Pisa, 2004. În 2011 a câştigat premiul I pentru traducere de poezie la secţiunea Macrolibrarsi a Premiului Literar „Città di Forlì” (ediţia a VIII-a).

Valeria TOCCO è Professore Ordinario di Letteratura Portoghese al Dipartimento di Filologia, Letteratura e Linguistica dell’Università di Pisa, dove tiene per affidamento l’insegnamento di Lingua Portoghese, per le lauree triennali e magistrali. Oltre a lavori di ambito linguistico e traduttologico, e interventi su temi moderni e contemporanei (Eça de Queirós, Primo Modernismo e avanguardia, romanzo sulla guerra coloniale, problematiche di storia politico-culturale, varianti d’autore, Fernando Pessoa), si è dedicata a ricerche relative ai secoli XVI-XVII, producendo lavori di taglio prevalentemente filologico su poesia palaciana, poesia allegorica e sapienziale, petrarchismo, letteratura pedagogico-politica, novella sentimentale. Ha dedicato a Luís de Camões numerosi studi, tra cui l’edizione commentata del poema epico Os Lusíadas (Milano, 2001), e una monografia sulla tradizione manoscritta del poema (Coimbra, 2012). È autrice di una Breve storia della letteratura portoghese dalle origini ai giorni nostri (Roma, 2011). Tra i suoi studi, si citano ancora Gli Inferni d’amore portoghesi e la tradizione allegorica europea, in “Rendiconti”, Istituto Lombardo di Scienze e Lettere. Accademia di Scienze e Lettere. Classe di Lettere e Scienze Morali e Storiche, 1993 e, nell’ambito linguistico, Variazione linguistica nello spazio lusofono europeo, T.E.P., Pisa, 2004. Nel 2011 ha vinto il primo premio di traduzione poetica nella sezione Macrolibrarsi del Premio Letterario Città di Forlì (8.a edizione).

Matei VIȘNIEC, poet, dramaturg, romancier, s-a născut în 1956 la Rădăuţi, în Bucovina, oraş fabulos, tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată pe care toată lumea o recunoaşte acum ca fiind axa de simetrie a lumii. A scris poezie încă din copilărie, a debutat în revista Luceafărul în 1972 şi apoi în volum în 1980. A studiat filozofia la Bucureşti, a devenit membru fondator al Cenaclului de luni, s-a remarcat ca dramaturg chiar şi când piesele îi erau interzise. A crezut în rezistenţa culturală, în forţa cuvântului, în capacitatea literaturii de a capta mai bine decât orice altă disciplină contradicţiile din noi şi din lumea în care trăim. Din 1987 trăieşte la Paris şi scrie teatru în franceză. De atunci numele său s-a aflat pe afişe în peste 40 de ţări. Din 1990 lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. În Franţa piesele sale sunt editate la Actes-Sud Papiers, Lansman, L’Harmattan, Espace d’un Instant. Între două ţări, între două culturi, între limba română şi cea franceză, Matei Vişniec circulă, trece de la un gen literar la altul, caută şi experimentează cuvântul sub semnul unui ideal care ţine de sens şi de irepetabilitate.

Câteva apariţii editoriale recente în România: la Editura Cartea Românească: Păianjenul în rană (teatru), 2007; Groapa din tavan (teatru), 2007; Omul pubelă & Femeia ca un câmp de luptă (teatru), 2007; Cafeneaua Pas-Parol (roman), 2008; Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (roman), 2009; Domnul K. Eliberat (roman), 2010; La masă cu Marx (poezie), 2011. La Editura Paralela 45: Oraşul cu un singur locuitor (antologie de poezie), 2005; Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (teatru), 2005; Omul cu o singură aripă (teatru), 2006; Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatru), 2007; Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu (teatru), 2008; Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt & Femeia ţintă şi cei zece amanţi (teatru), 2008; Occident Express & Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre (teatru), 2009; Omul din cerc (antologie de teatru scurt), 2011. La Editura Humanitas: Maşinăria Cehov & Despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (teatru), 2008; Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, 2011; Trilogia balcanică, 2016.

Matei VIȘNIEC – poeta, drammaturgo e romanziere – è nato nel 1956 nella regione Bucovina, a Rădăuţi, città favolosa, tagliata in due (insieme al cimitero) da una ferrovia, riconosciuta da tutti come asse di simmetria del mondo. Inizia a scrivere versi sin dall’infanzia. Esordisce nel 1972 nella rivista “Luceafărul” e il suo debutto in volume risale al 1980. Studia Filosofia all’Università di Bucarest e diventa membro fondatore del Cenacolo del Lunedì, facendosi notare come drammaturgo, anche se a quei tempi le sue pièces erano soggette a censura. Ha creduto nella resistenza culturale, nella forza delle parole, nella capacità della letteratura di percepire, meglio di ogni altra disciplina, le contraddizioni degli esseri umani e del mondo in cui essi vivono. Dal 1987 vive a Parigi e scrive le sue opere teatrali in francese. Da allora il suo nome è presente nei cartelloni di teatri appartenenti a più di 40 paesi. Dal 1990 lavora come giornalista alla Radio France Internationale. In Francia le sue opere drammaturgiche sono state pubblicate dalle case editrici Actes-Sud Papiers, Lansman, L’Harmattan ed Espace d’un Instant. Matei Vișniec viaggia fra due paesi, fra due culture, fra la lingua romena e quella francese, passando da un genere letterario all’altro, e, allo stesso tempo, cerca e sperimenta la parola all’insegna di un ideale che ha come finalità il senso e l’irripetibilità.

Tra i suoi volumi recenti, pubblicati in Romania, si ricordano: presso la Casa Editrice Cartea Românească: Păianjenul în rană (teatro), 2007; Groapa din tavan (teatro), 2007; Omul pubelă & Femeia ca un câmp de luptă (teatro), 2007; Cafeneaua Pas-Parol (romanzo), 2008; Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (romanzo), 2009; Domnul K. eliberat (romanzo), 2010; La masă cu Marx (poesia), 2011. Presso la Casa Editrice Editura Paralela 45: Oraşul cu un singur locuitor (antologia di versi), 2005; Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (teatro), 2005; Omul cu o singură aripă (teatro), 2006; Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatro), 2007; Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu (teatro), 2008; Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt & Femeia ţintă şi cei zece amanţi (teatro), 2008; Occident Express & Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre (teatro), 2009; Omul din cerc (antologia di brevi opere teatrali), 2011. Presso la Casa Editrice Humanitas: Maşinăria Cehov & Despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (teatro), 2008; Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, 2011; Trilogia balcanică, 2016.