7 decembrie 2017 — Evocări

Sorin Titel

Pe 7 decembrie 1935 s-a născut la Margina, Timiș, cel mai important și mai influent prozator bănănățean de după Ioan Slavici: Sorin Titel (m. 17 ianuarie 1985, București). Influența lui s-a exercitat, ce-i drept, asupra optzeciștilor și postoptzeciștilor bănățeni (Daniel Vighi, Viorel Marineasa ș.a.), care l-au și comentat, uneori. A debutat în anii 50 cu povestiri realiste (nu neapărat și socialiste) care încă nu anunță scriitorul sofistica de mai târziu. Primele volume – Reîntoarcerea posibilă (1966), Valsuri nobile și sentimentale (1967) – oarecum clasice, anunță deja un foarte fin prozatori ai periferiei central-europene. În Dejunul pe iarbă, Noaptea inocenților, dar mai ales în Lunga călătorie a prizonierului, bine receptat la editarea franceză de la Denoel (1976) devine însă experimentalist și labirintic, influențat de Noul Roman Francez și tangent cu oniricii noștri (Țepeneag, mai ales) – unii au vorbit, discutabil, și de kafkianism. Fără îndoială unul dintre cei mai moderni autori de proză „rurală” din întreaga literatură română, Titel aruncă, ulterior, în ridicol prejudecățile post-lovinesciene care identifică modernitatea literară cu urbanul. Critica noastră de autoritate l-a privit multă vreme cu rezerve, de la distanță – abia în ultimele decenii cota sa „de stimă” a crescut spectaculos, până la nivelul de „mare scriitor” (o foarte bună ediție de opere, alcătuită de Cristina Balinte, confirmă evoluția, ca și traducerile din Europa Centrală și Olanda).A fost, pe bună dreptate, elogiată drept capodoperă a sa tetralogia romanescă „rural-bănățeană” alcătuită din Țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977) și straniul Femeie, iată fiul tău (1983). Sunt proze caleidoscopice, în care epocile și perspectivele se amestecă, și în care lumea multietnică, policromă, a satelor și târgurilor din zonă e surprinsă, în atmosfera și legăturile sale comunitare, cu rafinament hiperrealist (cu precizarea că hiperrealismul devine, de la un punct încolo, halucinatoriu). Sunt, de fapt, radioscopii monografice ale comunității, care insolitează puternic proza românească a momentului, dar nu de tot: ele pot fi citite complementar cu monografiile câmpiei (de la Ștefan Bănulesu, Paul Georgescu, D. R. Popescu), stimulate de realismul magic și de Faulkner. Un roman autobiografic, despre tribulațiile copilăriei, adolescenței și studenției în „obsedantul deceniu” ( Melancolie) a apărut postum, în 1988. ST a scris (bine) și scenarii de film, majoritatea apărute postum. Cel mai cunoscut (și antum) este cel al filmului Iarba verde de acasă, regizat de Stere Gulea. Eseist subtil și participativ, a publicat câteva cărți care îl exprimă altfel decât proza: Hermann Melville – fascinația mării (1975), Pasiunea lecturii (1977) și În căutarea lui Cehov și alte eseuri (1984). Identitatea sa gay, camuflată, dar cunoscută, nu transpare deloc în scrisul său. Pentru alte detalii documentare, biografia scrisă, la începutul anilor 90, de tatăl său, Iosif Titel, rămâne un reper necesar.

Text de Paul Cernat.

Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Titel

434 vizualizări