Glisează meniul stânga/dreapta
18 septembrie 2026 — Festival
O limbă nu produce o singură poezie. În interiorul ei pot exista ritmuri, sensibilități și feluri de a privi lumea atât de diferite, încât fiecare poet pare să o inventeze din nou atunci când scrie.
Vineri, 18 septembrie 2026, Festivalul Internațional de Poezie București a ajuns la Institutul Francez din București, unde Béatrice Bonhomme, Carole Carcillo-Mesrobian și Catherine Pont-Humbert au fost protagonistele unei seri dedicate poeziei franceze contemporane. Întâlnirea din Sala Atrium a fost moderată de Magda Cârneci.
Poetă și critic literar, laureată a Premiului Mallarmé, Béatrice Bonhomme, poeta și artista de performance Carole Carcillo-Mesrobian, președinta PEN Clubului francez, și poeta și jurnalista literară Catherine Pont-Humbert au adus în fața publicului trei experiențe ale scrisului și trei raportări diferite la poezie. Lectura a făcut vizibil tocmai ceea ce biografiile literare nu pot surprinde pe deplin: relația fiecărei poete cu propria limbă. Ritmul, pauza, accentul, intensitatea sau discreția rostirii au devenit parte din text, iar poemele au putut fi ascultate în franceza în care au fost gândite și scrise.
Într-un festival, poezia traversează permanent granițe, iar traducerea este una dintre condițiile esențiale ale întâlnirii dintre literaturi. Seara desfășurată integral în limba franceză a oferit publicului și experiența sunetului originar al poemului. Traducerea îi permite poeziei să călătorească, dar vocea poetului păstrează ceva ce nicio transpunere nu poate reproduce în întregime: respirația limbii din care textul s-a născut.
Sub îndrumarea Magdei Cârneci, conversația a deschis lectura spre întrebări despre locul poeziei în prezent și despre puterea cuvântului într-o lume în care limbajul circulă cu o viteză fără precedent. Ce poate păstra poezia din densitatea cuvântului? Ce mai înseamnă să alegi cu grijă un cuvânt într-un timp al comunicării instantanee? Și ce poate face poemul cu acele experiențe care nu încap în limbajul grăbit al cotidianului? Răspunsurile nu au trebuit să conducă spre o definiție comună. Tocmai prezența celor trei poete a arătat că literatura unei limbi nu poate fi redusă la o singură estetică, generație sau sensibilitate.
Béatrice Bonhomme, Carole Carcillo-Mesrobian și Catherine Pont-Humbert au desenat, prin lectură și dialog, trei teritorii poetice personale. Între ele au existat diferențe, dar și acel spațiu comun pe care-l creează o limbă atunci când este împinsă dincolo de funcția ei obișnuită de comunicare și transformată în literatură.
Pentru Festivalul Internațional de Poezie București, seara de la Institutul Francez a continuat astfel una dintre conversațiile care au traversat întreaga ediție: aceea despre felul în care poezia circulă între țări și culturi fără să-și piardă particularitatea. Uneori călătorește prin traducere. Alteori ajung la noi chiar poeții și o putem asculta în limba în care a fost scrisă. În Sala Atrium, franceza a fost pentru o seară mai mult decât o limbă comună.
Credit foto: Mihai Florin
