Glisează meniul stânga/dreapta
4 mai 2020 — Educație muzeală
Una dintre cele mai valoroase cărți de patrimoniu din biblioteca familiei Arghezi a fost tipărită în greacă și latină, în anul 1634. Prețiosul volum avea locul său, pe un colț de birou, unde poetul trudea, noapte de noapte, pentru zămislirea „cuvântului potrivit.” Alteori, citea verset după verset sau cânta încet din Sfânta Liturghie, până la ivirea zorilor. Când simțea că mândria lui omenescă tindea să devină păcat, nu desfăcea așternutul mai multe nopți la rând. Noul Testament, cu o vechime de aproape patru secole, i-a fost dăruit poetului de către Mitropolitul Primat, Iosif Gheorghian, care i-a fost și naș de călugărie când novicele abia împlinise 20 de ani, un dar de despărțire din anul 1904, când Tudor Arghezi părăsește mănăstirea și renunță la straiele monahale pentru totdeauna. Cu toate acestea, poetul tânjește în fiecare zi a vieții sale, după liniștea sacră.
Text de Marieta Mihăiță, muzeograf
Credite foto: Tudor Arghezi, fotografie din Arhiva Casei Memoriale „Tudor Arghezi – Mărțișor”, MNLR