9 aprilie 2020 — Educație muzeală

Tudor Arghezi, primul an de învățătură

„Ion D. Marinescu este elev în clasa întâia primară şi stă îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului. E într-a șaptesprezecea zi de școală. În mâna lui minusculă, condeiul e mult mai greu, ca piatra cu care dă în sus, mult mai complicat, ca praștia, ca țurca și coinacul. El poate merge pe bicicletă, însă nu poate să ție condeiul după cum i se cere.
– Mă ustură deștiul, se plânge Marinescu, căruia la școală îi zice ca lui tata-su, om în vârstă, cu inele, cu ceas la brâu și cu mustăți. Lui i-ar plăcea mai bine să-i zică la școală – „Ionel”, ca acasă. Dar nici acasă vorba „Ionel” nu mai sună ca până în luna lui septembrie 1927, când au intrat în viața lui programul, Domnul, Școala, Catalogul… El simte că de aici înainte totul va merge numai cu program și certificat și că orice om străin o să aibă dreptul să se amestece în sufletul lui, descântat până atunci de mama, care nici ea nu mai seamănă cu ce era, apărând programul și abecedarul cu sălbăticie.” (fragment din „Abecedarul” de Tudor Arghezi)

Poveste adevărată a primului an de învățătură a lui Tudor Arghezi, se petrece la școala Petrache Poenaru, din Piața Amzei (București), „într-o clădire cu un lung etaj culcat peste un rând de prăvălii”, sub îndrumarea Părintelui Abramescu, un „diacon alb, aproape imberb, înalt și zvelt, blând și serafic, plin de bunătate și căldură sufletească”. Înzestrat cu aceste calități, perfecte pentru meseria de dascăl, Arghezi își amintea că în câteva luni, învățătorul a reușit ca toți copiii din clasa lui să învețe să citească „fără silabisiri” și să poată scrie după dictare.

Astfel, în iunie 1888, la finalul anului școlar, s-a întâmplat ceva remarcabil: toți cei 45 de băieți din clasa Părintelui Abramescu au luat premiul I. Cu această ocazie, Arghezi își amintește și în ce a constat premiul, împărțit în 45 de părți egale: biscuiți englezești pe care micuții i-au savurat așezați pe iarbă în jurul blândului dascăl.

Un prim pas de bun augur pentru viitorul inegalabil poet!

Informații întâlnite în volumul „Pe urmele lui T. Arghezi” de Florea Firan, București, 1981.

Text de Dorothea Nicolescu
Credite foto: https://diacritica.wordpress.com/…/metoda-noua-de-scriere-…/