Glisează meniul stânga/dreapta
4 septembrie 2017 — Centenarul Marii Uniri | 1918-2018
SCURT ISTORIC
Timp de peste 100 de ani (de la 1812 până în 1918), Basarabia s-a aflat în componenţa Imperiului Rus, fiind supusă unei crunte politici de deznaţionalizare. În anul 1918, pe fundalul destrămării Imperiului Țarist, prins în focul unui sângeros război civil, şi odată cu proclamarea principiului autodeterminării popoarelor, se deschide o nouă etapă în istoria Basarabiei. Ia amploare lupta de eliberare naţională, care va culmina cu proclamarea de către Sfatul Ţării – organul legislativ, constituit la Congresul ostaşilor moldoveni de la Chişinău (25 septembrie/8 octombrie 1917) – a Republicii Democratice Moldoveneşti.
24 ianuarie 1918 – Republica Democratică Moldovenească şi-a proclamat independenţa faţă de Imperiul Rus.
27 martie 1918 – în clădirea Sfatului Ţării a fost votată Unirea cu România. Din cei 125 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste: „Trăiască Unirea cu România!”. Printre fruntaşii Unirii s-au aflat Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Vasile Stroescu, Paul Gore, Vladimir Hertza, Ion Inculeţ.
Declaraţia de Unire
ACTUL UNIRII VOTAT DE SFATUL ȚĂRII
LA 27 MARTIE ST. V. 1918.
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa România.
Această Unire se face pe următoarele baze:
Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în Constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus.
Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea și pentru totdeauna!
Președintele Sfatului Țării,
I. Inculeț
Vicepreședinte,
Pan. Halippa
Secretarul Sfatului Țării,
I. Buzdugan.”
Lege asupra ratificării unirii Basarabiei cu România (31 decembrie 1919)
Art. unic. Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege nr. 842 din 9 aprilie 1918, publicat în Monitorul oficial, nr. 8 din 10 aprilie 1918, privitor la unirea Basarabiei cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:
Ferdinand I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:
„În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna,
Se uneşte cu mama sa România.”
Şi prezidentul Consilului nostru declarând că: „În numele poporului român şi al regelui, M.S. Ferdinand I al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci şi indivizibilă”.
Dat în Iaşi, la 9 aprilie 1918.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
A. Marghiloman.
Ministru de justiţie,
D. Dobrescu.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
Preşedinte,
N. Iorga.
Secretar,
Teodosie Bârca.
Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
P. Preşedinte,
Dr. C. Şumuleanu.
Secretar,
I. Balbareu.
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în Monitorul oficial.
Dat în Bucureşti, la 31 decembrie 1919.
Monitorul oficial, din 1 ianuarie 1920