4 septembrie 2017 — Centenarul Marii Uniri | 1918-2018

UNIREA TRANSILVANIEI

Rezoluția Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

 

Scurt istoric.

La sfârşitul primului război mondial, prin armistiţiul de la Belgrad (13 noiembrie 1918), Transilvania şi Banatul se aflau sub control străin: Ungaria, în nordul şi centrul Transilvaniei; Serbia, în Banat. În aceste condiţii, fruntaşii români, promotori ai unirii cu România, lideri ai partidelor istorice (Partidul Naţional Român şi Partidul Social Democrat) au înfiinţat Consiliul Naţional Român, în sarcina căruia revine organizarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia.

18 noiembrie / 1 decembrie 1918 – la Alba Iulia, cetatea- simbol a luptei pentr unitatea românilor, capitala  lui Mihai Viteazul – domnul  primei uniri a Ţărilor Române,  s-a ţinut Adunarea Naţională a românilor din  Transilvania, la care au participat 1228 delegaţi oficiali,  reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti. La aceştia se adaugă  peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului,  reprezentanţii tuturor mediilor sociale, confesionale, profesionale româneşti.

A fost  adoptată  o Rezoluţie, citită de Vasile Goldiş, votată în unanimitate, prin care se proclamă că: “Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”  Dupa Basarabia şi Bucovina, cea de-a treia provincie româneasca revine la sânul Patriei-mame, România.

Prin Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, se desăvârşeşte visul de veacuri ai românilor, de a fi uniţi şi liberi între hotarele aceluiaşi stat, Statul naţional.

 

 

Declaraţia de unire

  

DECRET-LEGE nr.3.631 din 11 decembrie 1918
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Satmarului şi Maramureşului cu Vechiul Regat al României

Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt şi rămân de-a-pururea unite cu Regatul României. Raportul d-lui preşedinte al consiliului de miniştrii către M. S. Regele, în sprijinul decretului de mai sus No. 3631/1918. De veacuri neamul românesc tinde spre unitatea lui. De aceea, când prin răsboiul general o parte din omenire a întreprins lupta pentru libertate şi drepturile naţiunilor, Regatul Român a socotit de datoria lui să se alipească acestor Puteri şi împreună cu ele să-şi jertfească fiii pentru desrobirea fraţilor noştri asupriţi. După mari suferinţe vitejia minunată a oştirii noastre îşi găseşte răsplata. Alături de glorioşii ei aliaţi, România este astăzi printre învingătorii lumei, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu patria mumă, iară peste Carpaţi, românii, cari împreună cu noi de atâta vreme aşteptau ceasul întregirii neamului, îndată ce şi-au putut spune gândul, au proclamat, prin marea lor Adunare Naţională întrunită la Alba-Iulia în 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 unirea lor necondiţionată şi de-a-pururea cu Regatul României.

Delegaţia Adunării Naţionale a înfăţişat Maiestăţii Voastre actul Unirii, pe care cerem prin decretu-lege de faţă Maiestăţii Voastre să-l întărească, spre a da o formă definitivă unităţii noastre naţionale, acum deplin înfăptuită peste toate ţinuturile locuite de români.

Unirea aceasta, în ziua când marii noştri aliaţi sunt învingători, isvorăşte din puterea de vieaţă a poporului român, din vitejia soldaţilor noştri şi din voinţă hotărâtă a românilor de pretutindeni. Ea se întemeiază pe fiinţa însăşi a neamului românesc, care de aproape doua mii de ani, în mijlocul tuturor vitejilor vremi, a ştiut să-şi păstreze neatins caracterul de conştiinţă naţională. Ea se reazimă pe cerinţele istoriei, cari ii impun desfiinţarea tuturor graniţelor nedrepte şi nefireşti şi statornicirea Statelor după principiile naţionalităţilor. Ea e voită în fine de nevoile neamului românesc care nu poate trăi despărţit şi care numai prin unirea la olaltă a tuturor fiilor lui îşi poate îndeplini cu folos pentru omenire şi cu strălucire pentru el misiunea civilizatoare în această parte a lumei.

Consfinţind prin acest decret-lege voinţa Adunării din Alba-Iulia, Maiestatea Voastră înscrie în Istoria poporului românesc de totdeauna şi de pretutindeni cel mai mare act al Istoriei noastre naţionale, acel pentru care generaţii întregi au luptat şi au murit, acel în nădejdea căruia au trăit de la Nistru şi până la Tisa toţi Românii despărţiţi de o soartă nemiloasă şi puneţi, Sire, pentru vecie temelia unei Românii mari şi a unei vieţi naţionale pe care să se poată de aci înainte desvolta în pace şi în fericire întregul neam românesc.

 

 

Rezoluția Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918


I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.

Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.


IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.

Document păstrat la Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, dosar 76/1918, f.3, copie.

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera a nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]

(Florin Constantiniu, istoric)

467 vizualizări

Galerie Foto