12 aprilie 2020 — Aniversări și evocări

Virgil Mazilescu, un poet care așteaptă să fie redescoperit

Virgil Mazilescu s-a născut pe 11 aprilie 1942, la Corabia, jud. Olt și a murit, la București, în 1984. A absolvit Facultatea de Litere, specializarea Limba și literatura română, la Universitatea din București, în 1964, după care a predat la o școală dintr-o comună de lângă București. Apoi au urmat diverse alte funcții, ca cea de bibliotecar, dar cea mai importantă a fost cea de redactor la revista „România literară”, unde a lucrat din 1970 până în ultimele sale zile de viață.

Este unul dintre cei mai interesanți poeți contemporani. Nu a scris mult, dar ce a scris, a scris cu noimă. A debutat bine, volumul său de debut fiind premiat de revista „Luceafărul” („Versuri”, 1984). A fost și apreciat de critică, dar și desființat, așa cum îi șade bine unui poet autentic.

Mazilescu este cunoscut ca un personaj marcant al boemei bucureștene, dar și ca un riguros cenzor al propriei poezii, pe care o șlefuia și lustruia ca un bijutier perfecționist.

Bun cunoscător al limbii franceze, s-a încumetat să și traducă versuri ale unor scriitori contemporani. A fost și unul dintre membrii mult prigonitului grup al „oniriștilor”, poeți considerați decadenți de cenzura comunistă, lăsând în urmă o interesantă corespondență cu scriitorul Dumitru Țepeneag, unul dintre inițiatorii acestei mișcări, menită să distrugă formalismul ce copleșea literatura în acea vreme.

A murit prea tânăr, când mai avea multe de scris, dar cele patru cărți de poezie rămase în urma lui merită să fie descoperite de tinerii cititori. Îi vor încânta, cu siguranță.

Foto: Virgil Mazilescu, arhiva MNLR

402 vizualizări