Zigu Ornea 87

Provenit dintr-o familie evreiască din satul botoșănean Frumușica, Z. Ornea a fost cel mai consistent istoric și sociolog al marilor idei culturale din România modernă, cu o arie de acoperire impresionantă: substanțiale și probe, neegalate până azi, monografiile sale despre socialismul românesc din secolul 19, sămănătorism, poporanism, țărănism, tind să-și epuizeze subiectul, iar biografiile lui Gherea și C. Stere sunt, la rândul lor, unice în cultura română (despre Junimea și junimism s-a scris, e drept, mult mai mult, ca și despre viața lui Titu Maiorescu, monografiate de Ornea în descendență lovinesciană). O absență majoră (Gândirea și gândirismul) a fost suplinită prin monografia savantă a lui Dumitru Micu. Relevante sunt și studiile despre esteticienii M. Dragomirescu, P.P. Negulescu și, mai ales, H. Sanielevici (cu contribuții de primă mână), iar studiul introductiv la edția din 1997 a Istoriei civilizației române moderne de E. Lovinescu e, la rândul lui, o referință obligatorie. Erudite istoric și documentar, nu lipsite de numeroase și pertinente analize de caz, ampla sinteză despre Tradiționalism și modernitate în România deceniului al treilea, urmată, în anii 90 (când s-a putut) de incitanta Anii 30. Extrema dreaptă românească au un cote polemic mai accentuat, pe o linie care l-a expus pe autor unor reacții (ultra)naționaliste. Discipol al lui Mihai Ralea și Tudor Vianu, cu o solidă formație sociologică, filosofică și istorică, nu doar literară, Ornea a fost un social democrat deschis către toate ideologiile raționaliste și moderate. N-a fost un stilist, dar scria plăcut, limpede, cu o notă robust-sfătoasă. Pasionat al bibliotecilor, colecțiilor de periodice și arhivelor, unde și-a petrecut, gârbovit, întreaga viață și și-a ruinat sănătatea, editor de calibru (v. Minerva și, spre sfârșitul vieții, Hasefer), a făcut mari servicii culturii române, în ce are mai luminos și temeinic. A ținut, după 1990, o neegalată cronică a edițiilor la România literară și o rubrică la Dilema, care s-au tradus în câteva cărți-panoramă purtând „pecetea” expertului angajat, obiectiv și cu spirit critic mereu la pândă; când a murit (de cancer) în toamna lui 2001, lăsase la redacție câteva zeci de articole în avans, care au continuat să apară mult după ce n-a mai fost.

Text de Paul Cernat

foto: Arhiva MNLR