Ziua Imnului Național

„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani…!”

Revoluția pașoptistă a fost un eveniment care a generat o trăire intensă pe tot cuprinsul țării și care a reunit toate categoriile sociale. Se simțea astfel nevoia ca această forță să se concretizeze, dar nicio creație populară a vremii nu s-a impus cu intensitatea cu care s-a impus „Deșteaptă-te, române!”.

Muzicologul Viorel Cosma consideră că imnul „a apărut atunci ca un strigăt de revoltă, ca o voce a latinității, ca un glas de independență, imn de reîntregire statală, odă eroică de izbândă seculară a poporului român.”

Este cunoscut faptul că autorul melodiei Imnului este Anton Pann. Regăsim o dovadă în sprijinul acestei afirmații în memoriile mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei și Sucevei, care mărturisește că, pe vremea când era director la Episcopia din Buzău, a fost trimis la București să asculte „pe maeștrii cântărilor bisericești din timpurile acelea.” Acest lucru se petrecea în septembrie 1839.

Cu această ocazie l-a cunoscut pe Anton Pann care, după spusele mitropolitului, „în una din zilele lunei septembrie 1839…mi-a scris cu mâna lui acest cântec în notațiunea psaltichiei, pe cuvintele poetului Gr. Alexandrescu.”

Este vorba de melodia numită „La sânul maicii mele”, culeasă de Anton Pann în drumurile lui prin țară, cu câțiva ani înainte de revoluția de la 1848.

În vara lui 1848, la Râmnicu Vâlcea, în Parcul Zăvoi, are loc prima manifestare de amploare a Râmnicului. Un cor condus de Anton Pann, format din cântăreții bisericilor din oraș, intonează niște „versuri prea frumoase, puse pe un ton plin de armonie și de triumfal, cu care au adus entuziasmul de patrie în inimile tuturor.”

Versurile aparțin marșului revoluționar „Un răsunet” de Andrei Mureșanu și fuseseră publicate cu o lună înainte în Brașov, în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.

Pe 29 iulie se sărbătoresc acele momente de acum 173 de ani, iar Imnul Național are tot atâta forță și încă îndeamnă pe români la deșteptare.

Text: Mădălina Șchiopu, muzeograf al Casei Memoriale „Anton Pann”