Glisează meniul stânga/dreapta
11 aprilie 2020 — Educație muzeală
Anton Pann este una dintre cele mai luminoase figuri ale culturii muzicale și literare românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea. După cum însuși afirmă, „nu a studiat în școli din cele poleite”, ci a fost un autodidact.
Cea mai intensă activitate culturală a desfășurat-o în casa situată pe fosta stradă a Taurului, la numărul 12, o casă mai veche de 150 de ani, mărturie a vremurilor apuse, când actuala stradă era abia o uliță, o margine de București, care străbătea printre grădini și livezi mahalaua Lucaciului.
Despre ultima perioadă a vieții lui Anton Pann aflăm detalii exacte de la Gheorghe Ucenescu, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai săi, trimis de preoții din Șcheii Brașovului să se instruiască în tainele psaltichiei. Acesta a locuit cu familia Pann timp de doi ani. Din însemnările sale aflăm că:
„De regulă domnul Pann pleca la nouă ore dimineața cu buzunarele pline de cărți, pe care îndată le împărțea la amatorii de poeziile sale, pe bani. La două ore punct era la cancelarie și până la timpul mesei corecta copiile de la două teascuri, apoi se punea la masa cu plăcere. De regulă, la masă, totdeauna avea supă în care tăia mărunțel cașcaval, trimis de la Brașov de patronii mei, protopopul Ioan Popasu și protodiaconul Iosif Barac. La friptură bea o oca de vin cu borsec, care cu lada de 50 sticle I le trimete (fără a se găta vreodată) Reprezentanția Bisericii cei mari… cu hramul Sf. Nicolae, pentru osteneala ce avea cu mine în arta muzicii bisericești.
După masă fuma ciubuc, apoi se culca o oră.”
Casa din strada Taurului, actuala stradă Anton Pann, îi va purta noroc scriitorului, pentru că aici va da lumii cele mai importante opere ale sale.
Text de Mădălina Șchiopu, muzeograf
Credite foto: Andrei Mărgulescu