Atelierul de creație Poezie în viață

Muzeul Național al Literaturii Române organizează sâmbătă, 13 decembrie 2025, între orele 14.00-18.00, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu 8, în cadrul Atelierului de creație Poezie în viață, coordonat de Nina Vasile, o întâlnire cu poeta Cătălina Matei.

„Între invitații mei, unii sunt foști participanți în Atelierul de Creație. Cătălina Matei era din „generația 2007”, anul în care nu am dus la capăt stagiul, pentru că am plecat pentru 7 ani în Spania. Îmi amintesc că rămăsesem cumva datoare celor câțiva tineri și astfel o vreme am încercat o variantă on line pe ceea ce, în acei ani de după 2000, era „messenger yahoo”. Am căutat să mențin o conexiune care apoi s-a reluat pe alte coordonate la revenirea în țară, în 2016. Și atunci Cătălina era deja foarte prezentă în lumea poeziei din București într-un mod care ne-a reunit de câteva ori la evenimentele de lectură de poezie din strada Cercului, la „Tramvaiul 26”. Ea era gazda locului, în propria casă, pentru acel spațiu efervescent în care moderatorul principal era și este încă, acum în cadrul Institutului Blecher, poetul Claudiu Komartin, cel care a rămas, din punctul meu de vedere, acel reper în continuitatea Clubului de lectură de la Muzeul Național al Literaturii Române, organizat de regretatul critic Marin Mincu. Această contextualizare istorică mi se pare importantă pentru că, practic, în formarea ei ca poetă cu dublă formare academică, întrucât este și pianistă și având deschidere către arte plastice, Cătălina Matei are o poezie care se cristalizează organic, hrănită semnificativ cu tot ce vibrează mai puternic în jur și desigur, într-o identitate feminină asumată în accente pe care le-aș numi contradictorii: pe de o parte asumă ceea ce nu poate anula: căutarea unui celălalt, unul anume, cel mai adesea aproape de eșec; pe de altă parte, o tensiune la limita tragică (încă mai putem spune așa azi!) unde mocnește revolta pentru tot ce îi este dat de trăit ca femeie. Cele două volume de poezie publicate până acum sunt expresii clare ale unor perioade diferite din experiența personală complexă, la o distanță destul de mare: a debutat cu Lanul cu sârme întinse, la editura Tracus Arte în 2014,  apoi Iubirea pentru morți e cea mai mare, a apărut la editura CDPL în 2022. Maturizarea scriiturii ei poetice s-a făcut pe seama timpului cu tot ce a adus: o intuiție foarte bună a versului puternic, impactant, dur, uneori șocant, la care au contribuit lecturile poeților/poetelor anilor ʾ90 (îmi vin în minte Angela Marinescu, Mariana Marin) dar și cunoașterea unor repere critice și, treptat, direcția spre poezia „de cafenea” să zicem, una pentru publicul ascultător live, ce se practica timid începând din anii 2000, iar mai recent, tot mai pregnant, ca performance poetic. Cătălina Matei cred că încă își cristalizează opțiunea/viziunea ei poetică ce crește încet dar sigur, apropiindu-se de potențialul maxim, acolo unde cred că va perfoma în același timp poetic și muzical, chiar plastic (pictural adică). Până atunci, volumele deja scrise au fost remarcate și premiate, ceea ce arată deja o conștiință ce stăpânește cel puțin formula personală la nivel de scriitură textuală (sic!), adică partea poeziei vii dintre copertele unei cărți, dar deja pentru publicul viu din orice mediu cultural. Este ceva ce găsim în Lanul cu sârme întinse: „sunt o cutie în care depozitez urme de bărbaţi/ tălpi fără amprente/ gesturi fără oameni / mâneci fără mâini” (cutia); „corpul meu sluţit vrea şi se ruşinează lângă copilul apărut pe care nu ştiu dacă îl iubesc (… ) ieri simţeam/ azi am uitat / copilul nostru e la fel de real/ ca spațiul dintre noi” (te urăsc în timp ce dormi). Dar și mai pregnant, în Iubirea pentru morți e cea mai mare, care începe tulburător așa: dacă dormi/ vei pierde/ toată liniștea/ și toată libertatea/ și toată tristețea/ și toate nevoile” (în d¹); taie și toacă toacă/ și taie când simt că mă duc/ dracuʾ zic poezii în cap”; între cuvinte viața se întâmplă/ între picioare viața se întâmplă/ între inimi viața se întâmplă” (frânte picioarele mele frânte). Nu am nicio îndoială că, de la un timp încoace, poezia este extrasă din seva cea mai intensă a vieții, dar de undeva de unde devine viață iar viața arată insistent cu degetul ei către poezie într-un fel cu totul diferit de ce suntem obișnuiți. Acest gând provocat de poezia Cătălinei Matei vine ca un simptom al unei condiții a poeziei, a poetei și a poetului, pe care le pândesc de mulți ani, încă de neexprimat altfel acum decât ca o imperceptibilă amintire a unui vis uitat la trezire. Aici este și motivul pentru care am dorit să o invit în acest Atelier de Creație Poezie în viață, după atâția ani, ca un semn al unei posibile reconfigurări a poeziei actuale românești, în care  o văd și pe Cătălina Matei, într-un fel particular, tot mai hotărâtă.” Nina Vasile, coordonator ateliere.

Credit foto: Andreea Mitran

Detalii: https://www.facebook.com/caleapoeziei

Despre puterea poeziei / The Power of Poetry: dialog și lecturi performative https://share.google/bhsQ45KdsgmB0npvv