Colocviul „Panait Istrati – 140”

Muzeul Național al Literaturii Române are deosebita plăcere de a vă invita la Colocviul „Panait Istrati – 140/ Chira Chiralina – 100”, care va avea loc joi, 28 noiembrie 2024, ora 18.00, la sediul MNLR din strada Nicolae Crețulescu 8.

La evenimentul al cărui amfitrion va fi prof. univ. dr. Ioan Cristescu vor lua cuvântul: Zamfir Bălan, Lucian Chișu, Bianca Burța-Cernat, Elena Lazăr, Dana Radler, Dolores Toma și Georgiana Troia.

Colocviul își propune să marcheze 140 de ani de la nașterea scriitorului Panait Istrati, precum și 100 de ani de la apariția romanului Chira Chiralina.

Născut la Brăila, dintr-o mamă româncă și un tată grec, Panait Istrati este o figură tipică de autodidact. După absolvirea claselor primare, a părăsit școala, dar a citit enorm, a învățat limbile care se vorbeau în orașul de la Dunăre, la sfârșitul veacului al XIX-lea, a călătorit pe măsura supranumelui său („vagabond al lumii”), câștigându-și traiul zilnic din nenumărate munci ocazionale. După 1916, mai întâi în Elveția, apoi în Franța, a învățat franțuzește descifrând textele marilor clasici ai literaturii franceze cu ajutorul dicționarului. Descoperit de Romain Rolland, la începutul anilor ’20, a devenit cu o rapiditate uluitoare unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai lumii. În numai câțiva ani, opera sa a fost tradusă în peste 30 de limbi. Până la debutul cu Chira Chiralina (1924), semnase, în presa românească și în câteva publicații europene, reportaje și articole de atitudine social-politică, toate cu o vădită orientare de stânga. Comparat cu Maxim Gorki și cu alți mari scriitori, Panait Istrati rămâne el însuși prin talentul inegalabil de povestitor și prin idealul de umanitate susținut în fiecare din paginile cărților sale, fie că acestea se intitulează: Chira Chiralina, Moș Anghel, Codin, Neranțula, Mediterana sau Spovedanie pentru învinși.
Victimă a disputelor politice din Europa anilor interbelici, mai ales după publicarea Spovedaniei pentru învinși, vocea scriitorului a fost acoperită de atacurile și calomniile partidelor politice și ale gazetelor acestora. Izolat și demoralizat, s-a întors, la începutul anilor ’30, în România. A murit, bolnav de tuberculoză, la București, pe 16 aprilie 1935.

Vă oferim în continuare câteva fragmente din opera literară și din publicistica lui Panait Istrati:

„Dintre toate sentimentele pe care Creatorul le-a sădit în inima noastră, Prietenia este cel care nu se poate explica deloc și singurul care deosebește pe om de animal. […] singura flacără care rezistă furtunilor vieții. […] Cine a cunoscut-o atinge nemărginirea; viața poate să-l adape cu amărăciunea ei oricât o vrea, tot bun va rămâne. Iar nenorocitul care n-a cunoscut-o, adică n-a fost în stare să și-o apropie, se va reîntoarce în lumea asta de atâtea ori până ce inima îi va fi mistuită de ea, – după care își va dobândi locul în viața veșnică sau în veșnica neființă.” (Mihail)

„Nu știu dacă scrisul meu va avea darul să facă dintr-un om rău unul bun, nu știu dacă va reuși să schimbe cu o iotă mersul crâncen al vieții nemiloase. Ceea ce știu însă e că arta mea nu va fi arta acelora care transformă suferințele omenești în monedă bine cotată la bursa literelor de tarabă. Orele mele de lucru sunt ore de penitență.” (Trecut și viitor)

„Din ce în ce mă conving ce mari și nesecate izvoare de satisfacție intelectuală cuprinde putința de a te simți liber să-ți exprimi toată gândirea. Dată fiind această tiranică nevoie a mea de independență, mă întreb astăzi dacă mi-ar fi fost posibil să sălășluiesc mai departe fie și numai în marginea acelor partide de care credeam odată că sunt legat pe viață: comunist, socialist, democratic. Nu! Era natural să mă despart de ele.” (Mănăstirea Neamțu, „Curentul“, 12 august 1932)

„Și să dea Dumnezeu acestei țări oameni care s-o cinstească peste hotare mai mult decât am cinstit-o eu, dar mi se pare că o să treacă vreme multă până să se mai repete cazul meu. Pentru care n-am nici un merit. Nu eu, ci destinul meu a fost marele meșter.” (Scrisoare deschisă… către dreapta, „Cruciada românismului”, 20 decembrie 1934).

–  Bianca Cernat: Panait Istrati și tânăra generație interbelică
– Georgiana Troia: Panait Istrati, de la păcatul luciferic, la căutarea Evidenței Absolute
– Dolores Toma: Tragicul optimist
– Dana Radler: Fotografia în experiența de viață a lui Panait Istrati
– Elena Lazăr: Opera lui Panait Istrati în Grecia. Ediții recente
– Lucian Chișu: Chira înainte de Chira
– Zamfir Bălan: „Chira Chiralina” – etape ale receptării

Vă așteptăm!