4 mai 2020 — Comunicate de presă

Concurs | Secrete din alcov #1

Max Blecher este un autor care s-a confruntat cu o mare suferinţă, dar şi-a transformat spaima de moarte în creaţie. Descoperirea unei boli grave – tuberculoză osoasă – în timp ce era student la facultatea de medicină, îi schimbă radical viaţa. Imobilizat la pat, va continua să scrie pe o scândură.

În această ipostază, este surprins în fotografia din expoziţia MNLR, sala „Mari romancieri”, în perioada anilor în care, deşi este bolnav, are o activitate intelectuală intensă: scrie un nou roman, colaborează la diferite reviste, ascultă muzică (Bach), priveşte albume cu reproduceri de artă şi îl admiră pe Salvador Dali.

Debutează în anul 1936 cu un roman surprinzător: „Întâmplări în irealitatea imediată”, care îi conferă statutul de scriitor şi care va continua să fascineze până astăzi cititorii prin autenticitate, originalitate şi sensibilitate.

Corespondenţa intensă, în special cu Geo Bogza, dar şi cu alte personalităţi ale lumii literare reflectă sentimentul prieteniei, bucuria de a trăi şi de a scrie, şi impresionează cititorul. În scrisori face deseori referinţă la experienţa scrisului, care îl absoarbe total. (« Tot ce fac, tot ce trăiesc, e într-o ameţeală şi o halucinaţie ca şi cum aş fi fumat opium. În definitiv, viaţa este aceeaşi, tot atât de somnambulică, dacă ai fumat opium sau nu »).

În cadrul expoziţiei MNLR, în aceeași sală, puteţi vedea caietul manuscris al romanului: « Inimi cicatrizate ». Despre această carte, autorul îi scria prietenului său, Geo Bogza, la 26 aprilie 1936: « Îmi rămâne puţin loc să-ţi scriu despre cartea pe care o scriu care va fi un roman intitulat « Ţesut cicatrizat » şi în care vorbesc depre viaţa neagră a bolnavilor din Berck. Poate că titlul nu-ţi place, dar când vei citi cartea, vei vedea că el corespunde bine conţinutului şi îţi va deveni atunci explicit de tot. Până acum am scris patru caiete groase pline de întâmplări pure, legate strâns între ele, fără edulcorări şi chestii inutile sentimentale; am unele lucruri extrem de virulente şi amare; vreau să fie copleşitoare ».

Personajele sale, deşi sunt izolate într-un sanatoriu, trăiesc iluzia libertăţii, pentru că însingurarea le oferă introspecţie, posibilitatea explorării propriului eu.

Moare în 1938, la Roman, înainte de a fi împlinit 29 de ani.

Concurs: Alături de Bach, Max Blecher mai avea un muzician preferat. Care credeţi că era cântăreţul român (un adevărat virtuoz al perioadei interbelice) pe care îl asculta cel mai des Max Blecher?

___

Tuturor ne plac secretele, de aceea ne-am gândit să vă dezvăluim câteva detalii din viaţa scriitorilor români. Când oamenii depășesc împreună momente mai dificile, legăturile dintre ei se transformă. În această perioadă ne-am simțit aproape de vizitatorii noștri, de cititori, de toți cei care iubesc literatura. Astfel, vă propunem să descoperiţi, alături de noi, mici detalii ale vieților câtorva scriitori români pe un ton relaxat si apelând la umor care ne vor face să ne reîntoarcem la a le citi sau a le reciti operele.

Vă invităm să participați la concursul nostru care se va desfăşura în fiecare zi de vineri, în perioada: 10 Aprilie – 8 mai 2020. Câștigătorul desemnat al fiecărei zile, care va răspunde primul corect la întrebarea noastră va fi oaspetele nostru la un tur ghidat gratuit în cadrul expoziții permenente din sediul N. Crețulescu nr. 8 si va primi un număr al prestigioasei reviste editate de MNLR „Manuscriptum”.

Proiect coordonat de Oana Oros, muzeograf MNLR

86 vizualizări

Galerie Foto