De la Case adunate… și iarăși la lume date, Episodul 20

„Trecutul Doamne, trecut să fie
Prezentul treacă fără suspin,
Iar viitorul cerem să vie
Ferice-n toate, precum dorim.
Dreptate, pace și fericire
Să aibă omul, și cel mai mic
Progres la toate, bună rodire
Să n-avem lipsă întru nimic.” (Anton Pann)

Ne aflăm în Săptămâna Mare din Postul Paștelui și urmează cele mai importante slujbe ale anului: Deniile, Prohodul Domnului, Slujba de Înviere. Toate vor fi diferite anul acesta. Însă credința, speranța și rugăciunea noastre sunt aceleași. Motiv pentru care, colega noastră Mădălina Șchiopu vă propune astăzi o frumoasă poveste despre credința unui erudit din depărtate timpuri: Anton Pann. Dat de familia sa la biserică să învețe carte și să cânte încă de foarte mic, Anton Pann va deveni „dascăl de muzichie”.

„Eu altele n-am învățat… decât în mica copilărie a mea mi-am bătut capul ca să ajung desăvârșit în meșteșugul muzicii bisericești, în care am și izbutit.” (Anton Pann) Devine autodidact, și doar mai târziu, ajuns la București, urmează cursurile școlilor lui Dionsie Fotino și a lui Petru Efesiu pentru a-și însuși noțiuni de teorie muzicală religioasă. Împreună cu Călugărul Macarie, ulterior va contribui la „românirea muzicii bisericești”, iar una dintre cărțile cele mai importante ale activității sale în domeniu este fără îndoială „Epitaful sau Slujba înmormântării Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”, care la a doua ediție, tipărită în 1853, în propria tipografie din casa aflată astăzi pe Strada Anton Pann 20, unde se află chiar recenta deschisă Casă Memorială „Anton Pann” din București, poartă titlul „Prohodul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. Cu toții îl vom asculta în casele noastre în noaptea de vineri.

Credite foto: clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=…B8767DB8138B3F0A
Material video filmat de Bianca Șchiopu și editat de Andrei Nicolescu