De la Case adunate… și iarăși la lume date, Episodul 7

Episodul 7, Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte…” („Testament”, 1927)

Două dintre cele mai cunoscute versuri din literatura argheziană, dar și din întreaga literatură română, (re)citite și (re)interpretate de generații întregi de elevi, aflăm astăzi, de la colega noastră Dorothea Nicolescu, că îl priveau în fapt direct pe Baruțu Arghezi, fiul lui Tudor Arghezi, după cum însuși Baruțu mărturisește în volumul său „Amintiri din Mărțișor” (1995). Astfel, fratele nu rămânea în urma surorii sale căreia poetul i-a dedicat nu doar „Ghicitoarea” de care v-am reamintit zilele trecute, dar și celebrul „Cântec de adomit Mitzura”.

„Amintiri din Mărțișor” reprezintă una dintre cele mai vii și emoționante mărturii despre casa care astăzi poartă memoria unei familii atât de cunoscute publicului larg. De unde și cum a apărut Mărțișorul în viața familiei Arghezi este o poveste pe care cu toții trebuie să o cunoaștem. La început, exista doar o groapă imensă, plină de noroi, unde familia scriitorului, sosită din „miezul Bucureștiului”, a scris o frumoasă istorie în „fire de aur și mătase”. Aici, Tudor Arghezi a pus în pagină majoritatea volumelor de versuri și proză. Fiecare volum, mai apoi, odată tipărit, se transforma într-un nou element casei, care astăzi are în total 18 camere, pe lângă magaziile și spațiile sale conexe.

Credite foto: În curte la Mărțișor, Arhiva Casei Memoriale „Tudor Arghezi – Mărțișor”, MNLR
Material video filmat și editat de Andrei Nicolescu