Glisează meniul stânga/dreapta
18 octombrie 2024 — Aniversări și evocări
Astăzi ne amintim cu emoție de profesorul și academicianul Eugen Simion (25 mai 1933, Chiojdeanca, jud. Prahova – 18 octombrie 2022, București), personalitate de prim-plan a culturii române, cu o operă critică de neocolit, la fel cum de neocolit rămân edițiile științifice și lucrările de specialitate pe care le-a coordonat, precum Dicționarul general al literaturii române.
Nu se putea ca din Patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, instituție de care academicianul Eugen Simion a fost apropiat în timp, să lipsească mărturii ale scriiturii regretatului critic și istoric literar. Reproducem mai jos un fragment dintr-o însemnare despre cenaclurile studențești care au funcționat la Facultatea de Litere a Universității din București în anii 1970-1980. Unul dintre acestea, Cercul de Critică, a fost întemeiat și condus chiar de profesorul Eugen Simion.
„Cum dovedesc și în Scriitori români de azi, IV, generația ʼ80 s-a format în cea mai mare parte în cenaclurile universitare. Neavând acces la reviste, tinerii s-au refugiat aici. A apărut pe la mijlocul anilor ʼ70 un tip nou de student-scriitor (mă rog: candidat la literatură). El nu voia să fie numai poet sau numai critic literar. Era de față acolo unde se făcea și se discuta literatură în alt chip decât în presă: mai liber și cu o informație mai mare. Așa se explică de ce aproape toți cei care frecventau Cenaclul Junimea veneau și la Cercul de Critică. Nu ratau nici Cenaclul de luni… Aveau cap teoretic și, devenind scriitori, și l-au păstrat, desigur. Ei au scris poemele sau povestirile lor și, în același timp, și-au elaborat conceptele de care aveau nevoie: textualism, biografism, postmodernism, texistență…
Cercul de Critică a apărut în 1973-1974. L-am gândit la început ca pe un laborator de metode: un loc unde se învață noile metode ale criticii literare. A devenit după oarecare vreme altceva: un loc unde se discută cât de cât liber despre literatură. Au trecut mulți pe aici – de la Paul Dugneanu, primul președinte al Cercului, până la Cristian Moraru, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, Traian Ungureanu, Mircea Vasilescu, Liviu Papadima, Al. Mușina, Radu Călin Cristea, Ion Manolescu, Laura Bișoc… Nu pot să-i numesc pe toți. Unii au rămas fideli spiritului critic al Cercului, alții s-au îndepărtat de el. Fiecare destinul lui.”