După 30 de ani | Bogdan Crețu despre Emil Brumaru

În episodul de astăzi al rubricii „După 30 de ani. Recitind literatura postbelică”, criticul și istoricul literar Bogdan Crețu s-a oprit asupra poeziei lui Emil Brumaru, poet maturizat încă de la primul volum de versuri publicat în 1970, care a atras din start atenția asupra unei maniere aparte, care nu semăna cu nimic din poezia care se făcea în acel moment. „De ce nu s-ar scrie tocmai despre lucrurile umile, diurne?”, întreabă Bogdan Crețu.

Este de fapt o normalizare a discursului poeziei, o recuperare a firescului, o reapropiere de imediat. Conform criticului, Emil Brumaru era de părere că prejudecata nu are ce căuta în poezie și că nu există teme mari și teme mici. Orice poate fi poetizat. Poezia lui Brumaru este deschizătoare de drumuri. Lumea lui este repetitivă, modestă. Erotismul este cel care aduce realitatea ordinară mai aproape de pupilă, de simțuri. Erotismul difuz, care mișcă lucruri și creează impresia de miraculos, de feerie. Emil Brumaru este un mare poet pentru că știe cum să depășească convenționalul unor situații, se plasează nu o dată în ipostaze de trubadur duios, dibuind sufletul femeii acolo unde trebuie căutat.

Materialul despre Emil Brumaru poate fi urmărit aici: