CELAN 100 – PRINTRE CUVINTE/ UNTER DEN WÖRTERN

Pentru actualul concept © Muzeul Național al Literaturii Române (coordonator proiect: Ioan Cristescu, directorul general al MNLR, texte: Gabriel H. Decuble, grafică: Petru Șoșa), cu sprijinul lui Alexandru Solomon, al Forumului Cultural Austriac București, al Editurii Suhrkamp și al Arhivei de Stat Freiburg. Traduceri: Gabriel H. Decuble (germană), Magda Răduță (franceză). Coordonator expoziție: Andreea Balaban.

Citatele au fost reproduse după volumele: »etwas ganz und gar Persönliches«. Paul Celan. Briefe 1934-1970. Ausgewählt, herausgegeben und kommentiert von Barbara Wiedemann. Editura Suhrkamp, Berlin, 2019; Paul Celan. Opera poetică (vol. I, II). Traducere din limba germană de George State, cuvânt-înainte și postață de Andrei Corbea, Editura Polirom, Iași, 2019.

Prof. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române

Anul acesta marcăm două momente istorice importante legate de unul dintre cei mai mari poeți europeni ai secolului trecut, Paul Celan.

În mod evident, am dorit să aniversăm cei 100 de ani de la naşterea lui Paul Celan și să comemorăm cei 50 de ani de la moartea sa, printr-o expoziţie dedicată acestui geniu al limbajului poetic.

Aş dori să-mi exprim deosebita recunoştinţă Muzeului Național al Literaturii Române, şi în special domnului director Ioan Cristescu și coordonatoarei expoziției, doamna Andreea Balaban, pentru iniţiativa acestui proiect expozițional. Ţin să adresez mulțumirile mele și domnului Gabriel H. Decuble, care s-a implicat îndeaproape în realizarea expoziției și care a tradus şi textele în limba germană.

Mulțumirile mele se îndreaptă și spre domnul Alexandru Solomon, care a pus la dispoziția organizatorilor materiale din arhiva tatălui, dar şi spre Editura Suhrkamp și Arhivele de Stat din Freiburg! Actualul demers se bazează pe expoziţia Paul Celan realizată în urmă cu 10 ani de domnul George Guțu, timp îndelungat director al Bibliotecii Austria din București, împreună cu domnul Ioan Cristescu.

Născut în Bucovina, fostă provincie a monarhiei habsburgice, membru al comunității de limbă germană, educat în școli de limbă română și ucraineană, traducător din rusă, franceză și engleză: Paul Celan poate fi descris, fără nici  un fel de exagerare, ca un veritabil spirit european! Paul Celan fiind renumit în toată Europa pentru creaţiile sale, sunt deosebit de bucuros că versiunea on-line a expoziției este susținută şi tradusă în diferite limbi de mai multe Forumuri Culturale Austriece de pe continentul nostru.

Atunci când măsurile impuse de criza pandemică o vor permite – sperăm  cât mai curând posibil – Forumul Cultural Austriac București intenţionează să prezinte expoziția itinerantă „Printre  cuvinte” la sediile Bibliotecilor Austria din România! – Thomas Kloiber, directorul Forumului Cultural Austriac București

În 1948, Paul Celan (pe numele său real Paul Antschel, 1920-1970) scria poemul „Corona”, care se încheie cu versul de reverberație rilkeană: „E timpul.” Nici tonul profetic, nici verbul oracular al acestui poem n-ar fi putut prevesti un an 2020 – centenarul nașterii și semicentenarul morții lui Celan – stând cu totul sub semnul unui virus, a cărui letală structură moleculară se strânge în sine precum cununa miresei, sugerând astfel o împlinire a timpului. Ce putea, în schimb, anticipa Celan, încă de pe-atunci, era că în 2020 se vor fi împlinit 75 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, a celei mai sinistre experiențe din istoria umanității.

Poetul evreu de limbă germană, al cărui traseu biografic pe ruta Cernăuți – București – Viena – Paris avea să transporte cu sine tot tragismul Holocaustului, a marcat prin poemele sale o cotitură radicală în istoria liricii moderne, nu puțini critici și istorici literari numindu-l „cel mai mare poet de limbă germană din perioada postbelică”.

Prezenta expoziție ilustrează legătura indisolubilă dintre biografia lui Celan și devenirea sa poetică. Prof. univ. dr. Gabriel Horațiu Decuble, director al Departamentului de Limbi și Literaturi Germanice la Universitatea din București

Cu puțin timp înainte de a se fi decis definitiv să pornească în primejdioasa aventură a evadării către Occident, tânărul Paul Celan nu s-a gândit atât la ceea ce-l aștepta pe dânsul, ca individ, în cazul că i s-ar fi întâmplat ceva pe drumul plin de capcane de până la Viena, cât la manuscrisele poeziei sale – le voia păstrate în siguranța sertarelor din casele prietenilor rămași la București. A luat cu el cât a putut duce în rucsac; știa dealtfel că, prin grija mentorului său Alfred Margul-Sperber, transcrieri dactilografiate ale poemelor sale se aflau deja în posesia unor critici literari din Austria și Elveția, potențiali mijlocitori ai unei dorite apariții editoriale.

Așa se face că Muzeul Național al Literaturii Române, prin arhiva lui Alfred Margul-Sperber pe care o adăpostește, se află printre foarte puținele instituții din lume care dețin astăzi „urme ale creației de tinerețe ale lui Paul Celan – o comoară inestimabilă, dacă o măsurăm prin ceea ce înseamnă astăzi pentru cultura germană și cultura lumii numele poetului născut la Cernăuți în 1920 și dispărut cincizeci de ani mai târziu la Paris. Conștiința că, pe harta exegezei celaniene, Bucureștiul este un „popas inconturnabil s-a statornicit târziu, abia în anii ’90 ai secolului trecut, când poezia „timpurie a lui Celan, inclusiv textele produse de dânsul în limba română, au început a fi considerate, dincolo de simplul „inventar, parte integrantă a întregului unei mărturii poetice unice în veacul XX – a spus-o nimeni altul decât filozoful Theodor W. Adorno – despre suferință și puterea de a o cuprinde în cuvinte. Cu atât mai mult acum se cuvine a lăuda pe toți cei care s-au îngrijit ca, între fondurile documentare emblematice pentru cultura română aflate în depozitele MNLR, arhiva poetului și traducătorului Alfred Margul-Sperber și tot ce a conservat aceasta din lirica „ucenicului său Paul Antschel (Celan) de până în 1947, să-și găsească un loc firesc și accesibil în traseele intelectuale ale cercetătorilor ei români și străini.

Expoziția pe care Muzeul Național al Literaturii Române o deschide în anul aniversar și comemorativ Celan – expoziție ce continuă la nivelul actual al exegezei o întreprindere mai veche datorată strădaniei lui George Guțu, unul dintre primii cunoscători în profunzime ai poeziei lui Paul Celan – are, cred, a marca o certitudine: aceea că „unicitatea unei opere rezultă din sinteză, una în care, însoțind înzestrarea genială, cultura în cele mai aparent eterogenele ei manifestări se lasă sublimată într-o „voce a spiritului. Limba și cultura română, anii petrecuți între Cernăuți și București, cu tot cu oroarea persecuțiilor rasiale dintre 1941-1944, „amicii poeți și iubitele, cărțile citite și traduse – toate au rămas gravate, într-un fel sau altul, în poezia lui Celan. Simbolic, „toposul se lasă astăzi proiectat, iată, în concretețea (muzeală) a „locului. – Prof. univ. dr. Andrei Corbea-Hoișie, Universitatea Alexandru Ioan Cuzadin Iași, important exeget al operei lui Paul Celan

Varianta română-franceză a video-expoziției este disponibilă aici:

Voce: Attila Vizauer
Muzică: Mircea Tiberian
Grafică: Petru Șoșa
Montaj: Petru Șoșa, Mihai Pătrașcu

Fotografii din expoziție

1390 vizualizări