28 aprilie 2020 — Comunicate de presă

Gellu Naum și muzele feline

Suprarealismul lui Gellu Naum nu a fost doar o formulă artistică, ci și un mod de viață, după cum el însuși mărturisea:

„Am avut totdeauna – și am – o existență poetică. Asta nu înseamnă că mă hrănesc cu ambrozie și nectar sau că umblu cu coronițe pe cap. Dimpotrivă. A trăi poetic înseamnă a trăi conform unor deprinderi poetice care refuză să se supună oricărei ordini în afara lor.”

La Comana, unde își petrecea verile, într-o căsuță impregnată de spiritul său nonconformist, poetul avea mereu alături pisicile Japonica, Bony și Tismana, motivația inscripției de pe ușa de intrare: „Chat gentil” („Pisică blândă”).

„Conștientul te împiedică să vezi ceea ce spun… Eu vorbesc ca om și, vorbind ca om, mă uit la pisicuța mea Japonica… Aș dori din tot sufletul nu să trăiesc ca ea, ci să am demnitatea ei, care aparține felinelor, în genere… Aș dori din tot sufletul să fiu aristocrat ca Japonica… Iar în unele momente de intensă admirație din partea mea, când simt că sunt foarte aproape de ea, îi și spun: «Măi, Japonica, nu mai face pe nebuna cu mine… Hai, vorbește-mi!» Îți spuneam, într-o zi, că Japonica e înger. Să știi că nu glumeam. Un înger-pisică.”

Poetul timișorean Șerban Foarță i-a închinat chiar o poezie pisicii Japonica: „Pisica soților Naum/ (pe unde-or fi tus-trei acum?)/ avea un nume, Japonica,/ pe care, când voia, pisica-l recunoștea – iar când nu, nu…”

Fragment extras din Audighidul MNLR (Expoziția de bază, Str. Nicolae Crețulescu 8)

Foto: „Chat gentil”, obiectele aparțin Fundației „Gellu Naum” și sunt expuse, cu amabilitatea membrilor Fundației, în sediul MNLR din Str. Nicolae Crețulescu 8
Foto: Gellu Naum, arhiva MNLR

790 vizualizări

Galerie Foto