Ion Minulescu 141

Ion Minulescu s-a născut, după cum ne spune certificatul său de naștere, în „ziua de 7 ianuarie 1881, orele 8 şi jumătate după-amiază”, în București. Părinții viitorului scriitor locuiau pe strada Covaci nr. 15 unde tatăl lui Minulescu, Theodor (Tudor) Minculescu (Minulescu), deținea un magazin de marochinărie. Mama lui Minulescu, Alexandrina, era fiica lui Ștefan Ciucă, un cavaf din Slatina, adică un negustor de pielărie și încălțăminte. Theodor și Alexandrina s-au căsătorit la Slatina, pe 22 iulie 1879. Theodor Minculescu a murit înainte de a i se naște fiul, pe 28 decembrie 1880, în urma unei călătorii de afaceri la Alexandria. A lăsat însă în urmă o avere frumoasă care le va permite soției și fiului să ducă o viață fără griji.

Deși s-a născut în București, Minulescu a locuit în primii ani din viață la Slatina, în casa bunicului de pe strada Gării. Tot la Slatina își petrecea viitorul scriitor și vacanțele școlare. Ion Minulescu era alintat în copilărie cu diminutivul Bucu. Acesta venea de la doica lui pe care o chema Bucura dar pe care el, copil mic fiind, nu putea să o strige decât Bucu. Așa s-a ajuns ca toată lumea să îl strige și pe el Bucu.

În 1885, mama Alexandrina se recăsătoreşte cu ofiţerul de cavalerie Ioan Constantinescu. Ion Minulescu se va muta cu mama și cu tatăl vitreg la Bistriţa (judeţul Vâlcea), unde Ioan Constantinescu preda hipologia la o şcoală de cavalerie. Viitorul scriitor copilăreşte într-un cadru idilic, având parte de toată dragostea și atenția celor din jurul său. Mama lui îi povestea la bătrânețe norei ei, Claudia: „Bucu avea părul lung şi buclat, care-i cădea până pe umeri. Îl purtam îmbrăcat în rochiţă. La început era slăbuţ, dar aerul Bistriţei a făcut din el o fetiţă dolofană. Bistriţa era o adevărată grădină, cu pajişti întinse, cu crânguri dese şi cu aerul tare ca vinul de podgorie. […] Soţul meu era un tovarăş corect şi iubitor. Şi ceea ce mă bucura era că Ionel se bucura de o adevărată dragoste părintească. Îl iubeau toţi ofiţerii şi el trecea din braţe în braţe, ca o jucărie poznaşă. Era de o zburdălnicie fără pereche. Voios, cânta de dimineaţa până seara toate cântecele ostăşeşti şi fluiera toate marşurile militare. Dar când se necăjea, plângea şi ţipa cât îl ţinea gura. Noroc că îi trecea repede.”

În 1888, familia se mută la Piteşti, tatăl vitreg având garnizoana aici. Ion Minulescu este înmatriculat la Şcoala Primară de Băieţi nr. 2 din oraş, fiind coleg de bancă cu Iosif Iser, viitorul mare pictor.

Text de Adrian David, muzeograf Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”

Fotografii din Arhiva MNLR – Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”