Ion Minulescu, „Spovedanie” dedicată lui Paul Zarifopol

Sunt ca un vechi răboj de lemn,
Pe care-ncep să-mi recitesc
Înfrângerile-n sens invers,
Că-n suflet, fiecare semn
De pe răboj se schimbă-n vers…

Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ―
Botezuri, nunți și-nmormântări,
Și parcă-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup…

Și mă revăd așa cum ieri,
Și patruzeci de ani în șir,
Schimbam cireșii-n palmieri,
Pe tata mare-n „Uncle Sam”
Și Oltul în Gaudalquivir…

Pe când iubeam,
Cântam
Și beam!…

Ion Minulescu, în: „Adevărul literar şi artistic”, V, nr. 193, 17 august 1924, p. 5

Paul Zarifopol (1874-1934) a fost istoric, critic literar, director la Revista Fundațiilor Regale Carol al II-lea, prieten și editor al lui Ion Luca Caragiale. Lui i-a dedicat Ion Minulescu una dintre Spovedaniile lui.

Credite foto: Manuscrisul poemului „Spovedanie (Nu beau)”, Arhiva MNLR