mini-Cafeneaua critică on-line #28 | Robert Șerban și Ion Bogdan Lefter

Invitatul de astăzi al „mini-Cafenelei critice” on-line este Robert Șerban, scriitor, jurnalist, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

„Am întotdeauna ce face. Sunt excedat de câtă treabă am. Aproape tot ceea ce fac îmi place. Am scris constant. Am citit enorm. Am lucrat la câteva proiecte de cărți, unul e aproape gata. Între timp mi-a mai apărut o carte de interviuri cu unul dintre cei mai importanți artiști vizuali din Vest, dar și din România, e vorba despre pictorul Ciprian Radovan. O personalitate duală cumva, pentru că domnia sa este și artist vizual, din anii 60 de când a debutat, are astăzi 82 de ani, dar în același timp este și om de știință, profesor universitar de electrochimie, cercetător, un om care a luat câteva brevete de invenție, un om care a îmbinat și cercetarea științifică cu o carieră de artist extraordinară”, mărturisește Robert Șerban. „Îmi lipsește interacțiunea umană senină, dezinvoltă. Nu sunt senin în clipa în care mă întâlnesc cu un om, chiar dacă purtăm mască. Oricând poate fi un schimb de viruși între noi. Mintea lucrează și astfel. Mi-e dor de lansările de carte. N-aș fi crezut. Iartă-mă că recunosc, dar eu fiind împlicat în mod direct în două, trei, patru lansări pe săptămână eram excedat și, cel puțin la începutul pandemiei, mi-am spus «Doamne, bine că am scăpat»! Mă simt în sfârșit eliberat. La un moment dat ai chef, n-ai chef, prietenii te roagă să vii să vorbești și nu poți să-i refuzi. A fost o perioadă de respiro, după care au început lansările on-line. A trebuit să evoluăm în fața propriilor telefoane, calculatoare și alte scule de redat imagini. Deja e prea mult. A trecut un an. N-am mai fost la un teatru. N-am mai fost la un cinematograf. N-am mai fost la un chef. N-am mai stat cu prietenii, cu care mă simt minunat. Oameni care scriem, care povestim. Lipsește lucrul acesta. Încerc să îmi verific dacă am rămas normal și un semn de normalitate este că, de foarte multe ori, când cobor din mașină pornesc fără mască. Uit că trebuie să iau mască cu mine. Pe de o parte mă întorc repede, cumva înfricoșat să nu mă prindă vreun polițist, pe de altă parte mă întorc zâmbind și spun «Doamne ajută!» că nu mi-am creat instinctul să-mi pun masca pe față. N-ai cum să treci prin boală cu seninătate, în schimb poți să treci cu credință. Vom uita rapid de tot.”

Cafeneaua critică este inițiată și realizată de criticul Ion Bogdan Lefter, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București.

Urmăriți mini-Cafeneaua critică aici: