Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi – d. 20 iunie 1891, Paris), scriitor, jurnalist, memorialist, diplomat, om politic. S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române (1866), devenită în 1867 Societatea Academică Română, al cărei preşedinte a fost între 1887-1890. Colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cei doi bărbaţi de stat au întocmit împreună un amplu plan de reforme ce vor pune bazele constituirii statului român modern. Preşedinte al Consiliului de Miniştri, titular la Ministerul de Interne şi Ministerul de Externe, Kogălniceanu a fost unul dintre cei mai importanţi demnitari ai generaţiei sale. În timpul mandatului la conducerea Ministerului de Externe, România şi-a declarat „independenţa” faţă de Imperiul Otoman pe 9 mai 1877. Personalitate cu vastă experienţă politică şi diplomatică, a fost unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Liberal. Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultură ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei naţionale şi dezvoltarea literaturii româneşti. În acest sens a fondat revista Dacia literară (Iaşi), iar în articolul inaugural a sintetizat idealurile scriitorilor paşoptişti, punând astfel bazele curentului paşoptist din literatură.