„Poezie și creație” #131 | Narcisa Suciu și Loreta Popa

Invitată la „Poezie și creație” este Narcisa Suciu. A absolvit Liceul Mihai Eminescu din Baia Mare, secția Franceză-Engleză. Între anii 1992-1995 a urmat cursurile Facultății de Music-Hall din cadrul Universității Ecologice din București. Între anii 2005-2007, cursurile Facultății de Științe Politice secția Comunicare și PR din cadrul UBB Cluj Napoca. A studiat canto și chitara. A câștigat numeroase premii și trofee, printre care: Trofeul Ursulețul de Aur din Baia Mare (1991), Premiul 3 Cerbul de Aur din Brașov (1997), Premiul 2 la Festivalul din Zrenjanin, Iugoslavia (2001), Cea mai bună voce feminină din Balcani la Festivalul celor trei Mări din Varna (2003), Trofeul Cea mai frumoasă melodie de dragoste din România la Festivalul Cântecului de Dragoste TVR cu melodia „Poate eu, poate tu” a lui Mihai Pocorschi (2002). A cântat la deschiderea concertului extraordinar susținut de Joan Baez în România la 22 iunie 1997. În prezent locuiește în Finlanda. A lansat primul ei album printr-un spectacol realizat la Teatrul Mic, alături de regretata Leopoldina Bălănuță. Albumul se numea „O întâmplare a ființei” și conținea partitura lirică susținută de Leopoldina Bălănuță pe versuri de Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Nicolae Labiș, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, alături de melodiile de pe albumul „Cântece din Țara de Sus”. Cea mai mare bucurie a fost nașterea fetiței ei, Daria. Cel mai recent proiect „Mama, povestește-mi despre tine!”, „Tata, povestește-mi despre tine!”. În fapt, două cărți de excepție.

„Momentul în care copilul meu m-a întrebat senin: «Cum ți-a ales mama ta numele?» a fost extrem de sensibil. Daria aștepta răspunsul, iar eu abia atunci am realizat că, de fapt, nici nu știu. Iar mama mea era plecată de multă vreme. Am reactivat atunci durerea imprimată în suflet. Absența mamei înseamnă și capitole lipsă din viața noastră împreună. Timpul ce ni s-a dat a fost mult prea scurt. Din durerea asta profundă a apărut acest proiect. Eu nu mai pot primi răspunsuri de la mama, dar fiica mea va ști tot ceea ce vrea să știe despre ea, despre mine, despre noi două. Copiii ei vor deschide această carte și vor afla întreaga poveste. Acest volum este un exercițiu de sinceritate. Este pur și simplu un volum al întrebărilor care readuce la viață momente pe care le-ai uitat cândva într-un sertar al sufletului. De ce? Pentru că toate aceste amintiri sunt importante, prețioase”, este de părere Narcisa Suciu.

„Cărțile acestea nu sunt cărți, cel puțin nu în momentul în care ajung la tine. De aceea eu am insistat foarte tare ca pe copertă să nu existe numele meu. Din momentul în care ajung la cititor urmează partea grea, există aproximativ 300 de întrebări, sunt structurate pe capitole. Fiecare capitol are un titlu, fiecare titlu beneficiază de un desen (realizat de fiica mea, studentă la Arte). În momentul în care părintele va răspunde la toate întrebările pe care eu le-am scris, abia atunci va deveni o carte, sper, cea mai importantă carte din biblioteca lui”, spune Narcisa Suciu.

„Tata citea tot timpul, nu era foarte îndemânatic, nu repara cine știe ce prin casă, dar citea tot timpul și eu asta am văzut mereu. Pe fratele meu cu patru ani mai mic îl găseam mereu pe o canapea cu o carte în mână și un bol cu mere. Citea și mânca toate acele mere. În liceu am făcut literatură universală și am citit tot ce trebuia citit. În Finlanda am o bibliotecă foarte mare, în mai multe limbi, pentru că nu sunt doar cărțile mele acolo, dar avem o cameră foarte mare numai pentru asta. Citesc încet, îmi place să mă așez”, mărturisește Narcisa Suciu.

„Să învăț limba finlandeză cred că a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac în viața mea. Dacă nu cunoști gramatica limbii tale, e greu să înveți gramatica altei limbi. Cel mai greu este să țin cont de vocala dublă și de consoana dublă. Fiind din nordul țării, cumva vocală dublă nu înseamnă nimic deosebit. Acolo mă complic puțin. Se întâmplă uneori să vină repede inspirația, dar în ultima vreme mi se pare că nu mă mai vizitează muza deloc, așa că l-am rugat pe Dinu Olărașu să-mi scrie versuri. Îl ascult cu mare drag pe Mircea Baniciu. E una dintre vocile mele preferate. Îl ascult pe Emeric Imre. Ascult din toate câte ceva. Și muzică instrumentală, și clasică, și modernă”, afirmă Narcisa Suciu.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: