„Poezie și creație” #134 | Rona Hartner și Loreta Popa

Invitată astăzi la „Poezie și creație” este Rona Hartner, care a revenit în țară după o pandemie, un cancer și un divorț cu spectacolul omagiu Mariei Tănase și muzicii lăutărești autentice, găzduit de Combinatul Fondului Plastic, în cadrul LoveStruck Festival, organizat de ArCuB, dar mai ales pentru a aniversa și în România cei 50 de ani de viață (din care 32 de carieră de succes). A adus cu ea un documentar despre ADN-ul cultural românesc realizat pentru Televiziunea ARTE, filmat în pandemie în cele mai importante zone românești: Apuseni, Bucovina, Maramureș, Oltenia și Delta Dunării. A realizat la Centrul Cultural din Toulon (Le Telegraphe), în timpul pandemiei, o pictură murală de 1000 mp (ilustrând un Psalm) și câteva stagii despre Adevărul actorului de film, în urma cărora a fost selectată distribuția pentru un film cu artiști amatori. Are gata un nou proiect muzical „de maturitate” în manieră gospel – soul – jazz numit ETERNITY, pe care își dorește să-l prezinte și în România, de Crăciun, împreună cu orchestra simfonică, la Sala Radiodifuziunii. Deocamdată merge cu el la Festivalurile europene de jazz ale verii și toamnei din Franța, Elveția, Portugalia.

Rona Hartner este un artist care a scos un album complet în limba română în Franţa, ţară care a adoptat-o. Vorbeşte fluent engleza, franceza, spaniola, germana, rromani, este actriţă, scenaristă, compozitoare, interpretă de folclor, jazz, gospel şi electro, dansatoare și pictoriţă. În urmă cu ceva ani, într-o ceremonie organizată la sediul UNESCO din Paris, i s-a conferit un paşaport de cetăţean universal, ca recunoaştere a meritelor de a se exprima multicultural. Datorită ei se aude „Mărioară de la Gorj“ în Mexic, în Spania, Noua Caledonie, la Cannes sau în faţa Catedralei Notre Dame, în Elveţia sau Maroc. Toţi cei care o ascultă rămân impresionaţi de energia ei debordantă, de furtuna de simţuri pe care o creează contaminându-i pur şi simplu pe toţi cu felul de a fi atât de pozitiv.

Este cunoscută pentru rolul din filmul „Gadjo Dilo“, dar avea deja 11 filme la active în momentul în care a început să filmeze. Lucrase cu Andrei Blaier şi Olga Tudorache. A avut marele noroc să fie studenta unor profesori precum Adrian Pintea, Rodica Tapalagă, Tatiana Iekel sau Anda Călugăreanu.

„Avem tendința să spunem la început a fost cuvântul, dar înseamnă deja o acțiune, înseamnă deja că a fost ceva care te-a determinat să vorbești. Ce te împinge să vorbești? Se pare că binele este spontan și că răul este tot timpul premeditat. Atunci când vedem o persoană care apare online sau altundeva, persoane care scot din ele foarte multă zgură și foarte multă răutate, e bine să știm că acea răutate este premeditată, acel om este practic închis și scoate din el numai rău. Înainte de a vorbi există o acțiune. Să nu uităm că la oamenii care fac spontan ceva bun, atât spontaneitatea, bunătatea, cât și acțiunea vin dintr-un prea plin al inimii lor. Acțiunea nu e chiar așa, cuvântul din teatru nu este doar așa: hai să vorbim! Nu există niciodată doar hai să vorbim. Cine vorbește, de ce vorbește, ce a făcut înainte de a vorbi, ce va face după? Viața este o mișcare. Într-adevăr, este foarte important când ești artist să știi de ce ești acolo. Cuvântul este doar un suport pentru tot restul emoțiilor. Scopul meu este empatia, dorința de a traversa acele emoții prin care alții nu au curajul să treacă”, mărturisește Rona Hartner.

Concept video & Multimedia: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: