Glisează meniul stânga/dreapta
3 decembrie 2023 — Evenimente
Documentarul „De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin”, regizat de Carla Teaha, a avut premiera în cinematografe în luna noiembrie, în fapt, un reușit portret al poetei, scriitoarei și traducătoarei Nora Iuga.
Prietenă a Muzeului Național al Literaturii Române, nelipsită de la Festivalul Internațional de Poezie București și Festivalul Național de Poezie „Gellu Naum”, invitată de onoare a multor lecturi publice, Nora Iuga, un vis pentru orice moderator care se respectă sau jurnalist care își iubește profesia, a acceptat invitația la „Poezie și creație” pentru a doua oară.
„Am visat o viață întreagă, de când eram fetiță, să devin actriță. Am picat la examen, pentru că Radu Beligan a spus că nu am dicție bună, dar eu am continuat să visez la asta. Acum, la 92 de ani, apar în acest film și simt că mi-a fost îndeplinit acest vis. Am devenit vedetă la vârsta mea”, spune Nora Iuga.
Nora Iuga are marele har de a nu se repeta niciodată. A primit două ordine de merit cultural în grad de comandor din partea fostului președinte al Germaniei, Joachim Gauk, și a actualului președinte al României, Klaus Iohannis. Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, născută la 4 ianuarie 1931, la București. Licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953), i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană „Neuer Weg” și „Volk und Kultur” (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”) în perioada 1999 – 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002.
A participat la recitaluri, până târziu, în noapte, „UNDERCLOUD – Festival de Teatru Independent de Orice” este un bun exemplu. La Festivalul Internațional de Poezie București și-a așteptat cuminte rândul, i-a ascultat pe toţi ceilalţi, a făcut observaţii, pe alocuri a obosit, uneori s-a plictisit, alteori a plâns simțind că poezia va muri. A lăudat, a dat sfaturi, apoi a citit din poezia proprie și a redevenit fetița care visa să devină actriță, bucurându-se de aplauzele audienței.
„Mie mi se pare că poezia nu poate să fie decât un har divin. Este un dar suprem. Nu-l are toată lumea și îmi pare foarte rău, dar un dar divin nu poate să fie angajat. Îl ai sau nu-l ai. Nu-l înveți. Nu te duci la nu știu câte școli să înveți să scrii poezie. E un fals îngrozitor. Ce, cumpărăm Poezia? Eu am să mor crezând orbește în chestia asta și sper că nu se va pierde acest lucru. Poezia este cel mai pur instinct. Mi-e frică de ce se întâmplă acum…”, afirmă Nora Iuga.
Credit foto: Dan Marinescu
Filmare și montaj: Dan Marinescu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa
Vizionați „Poezie și creație” aici: