„Poezie și creație” #185 | Botond Nagy și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este regizorul Botond Nagy, a cărui montare pe scena Naționalului bucureștean a unui text extrem de provocator – „Proorocul Ilie”, al dramaturgului polonez Tadeusz Slobodzianek – va avea premiera în luna februarie a acestui an.

Botond Nagy a absolvit Liceul de Artă „Plugor Sándor” din Sfântu Gheorghe, apoi a urmat Universitatea de Artă din Târgu-Mureș, specializarea regie de teatru. A semnat regia primului său spectacol la Teatrul „Figura” din Gheorghieni. Profesorul lui, Bocsárdi László, l-a invitat să monteze la Teatrul „Tamási Áron”, din Sfântu Gheorghe, când era încă student. Din acea clipă, Botond Nagy a avut parte de întâlniri fericite cu actori și regizori, cu lumi artistice speciale, a participat la numeroase proiecte și workshop-uri cu nume precum Andrew Visnevski, Declan Donellan sau Gregorz Jarzyna, și a regizat spectacole la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca, Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava, compania „Figura Stúdió” din Gheorgheni, Teatrul Național-Experimental „Kujtim Spahivogli” din Albania sau Teatrul „Tamási Áron” , Teatrul „Andrei Mureșanu” ambele din Sfântu Gheorghe. A fost nominalizat la Premiile UNITER (2020) pentru „Cea mai bună regie” cu spectacolul „Nora” de Henrik Ibsen, produs de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Spectacolele pe care le-a semnat ca regizor au fost invitate în cadrul multor festivaluri prestigioase atât în țară, cât și în străinătate. A luat parte ca invitat la Conferințele Speciale de la FITS, coordonate de George Banu. Botond Nagy este una dintre vocile regizorale importante ale momentului. Pe scena Teatrului Național București a mai montat în martie 2023, spectacolul „Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals” de Matei Vişniec.

Ce lipsește teatrului românesc acum? „Poate mai multă limpezime. Totul este perceput acum ca fiind teatru. Totul este băgat într-un mare ceaun pe care s-a lipit eticheta de teatru. Cred că teatrul a devenit un fel de management al propriei persoane. Cred că-i lipsește mai multă muncă și valoare artistică. Îi lipsește o conexiune directă cu educația. Am văzut iarna aceasta cât de important ar fi ca educația să fie accesibilă, reformată și prietenoasă. Cred că ar trebui conștientizat faptul că educația și cultura merg mână în mână. Și teatrului îi mai lipsesc uneori și niște bugete. Ca oameni de teatru, ca artiști, cred că avem responsabilitatea de a observa acest semnal de alarmă în faptul că nu există bugete pentru cultură. E adevărat, prin asta trece toată Europa, nu suntem unici. Se caută un fel de Mesia, care să rezolve lucruri, fiindcă vrem să dăm responsabilitatea oriunde în afară de noi”, mărturisește Botond Nagy.
Ce îl ajută, ce îl încarcă? „Oamenii din jurul meu și faptul că practic recunoștința. Este un exercițiu zilnic care mă ajută”, a mai spus regizorul.

Credit foto: Dan Marinescu
Filmare și montaj: Dan Marinescu
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: