Poezie și creație | Simona Mihăescu și Loreta Popa

Invitata Loretei Popa la ediția de astăzi a rubricii „Poezie și creație” este actrița Simona Mihăescu.

Era elevă când a dat o probă de film la Buftea. Avea doar 17 ani, multă naturaleţe şi o dorinţă nebună de a face ceva important, experiență mai puțin, dar nu a împiedicat-o să iasă în evidență. Filmul se numea «Zâmbet de soare», în regia Elisabetei Bostan. A intrat la Teatru, la clasa profesorului Alexandru Repan, de la care a învățat enorm, inclusiv să aibă încredere în ea însăși, apoi a început să joace pe scena Teatrului Mic din Capitală. Din discuția purtată în Grădina MNLR cu Loreta Popa reiese faptul că în haosul vieții cotidiene „acordăm mult prea mult timp lucrurilor care pe moment ni se par importante. Perioada în care am fost cumva forțați să stăm în casă, departe de tumultul zilnic, a fost o bună perioadă de introspecție. Cel puțin pentru mine”, recunoaște Simona Mihăescu.

„Avem tendința să vorbim foarte mult și, din păcate, atunci când vorbim prea mult fugim cumva de noi, nu ne mai ascultăm inima. Când taci, faci o coborâre profundă în adâncul inimii și atunci descoperi foarte multe lucruri, faci multe conexiuni și găsești răspunsuri la multe întrebări pe care ți le pui”.

Unul dintre spectacolele care i-au adus satisfacții actriței Simona Mihăescu este „Regina Maria”, în regia lui Ștefan Lupu. „Nu ştiam despre Regina Maria foarte multe lucruri. Le-am descoperit absolut întâmplător, deschizând «Jurnal de război», într-o librărie. De câte ori mă gândesc la Regina Maria știu sigur ce înseamnă să crezi în idealul tău, să crezi că vei izbândi. Am ales Jurnalul de război pentru că acolo Regina Maria este atât de umană, de normală, este femeie, mamă. Cu partea aceasta m-am identificat. M-a interesat felul în care ea s-a apropiat și s-a dedicat oamenilor. A descoperit că privilegiile pe care le are ca regină înseamnă și obligații și trebuie să ți le asumi. Este munca ta”. Vorbind despre poezie, Simona Mihăescu recunoaște că nu a avut niciodată un recital de poezie, dar se simte atrasă de ea. „Cred că poezia este peste tot în jurul nostru, în tot și în toate. Îmi place mult să spun poezie. Am un fel personal de a face acest lucru. În orice caz, moda s-a schimbat. Este nevoie să găsim un mod de a o face plăcută, prezentă și pentru cei tineri care nu o gustă, nu o înțeleg, nu o citesc și nu o cunosc deloc. Și e păcat”.

Filmare și montaj: Daniel Paul Ciobanu

Credit foto: Dan Vatamaniuc

Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa