„Poezie și creație” | Toma Enache și Loreta Popa

Invitat astăzi la „Poezie și creație” este regizorul Toma Enache (n. 1 noiembrie 1970, Constanța), actor, scenarist și producător de film, autorul lungmetrajului „Între chin și amin”, primul film artistic având ca subiect Experimentul Pitești, și al primului film artistic in aromână, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”.

Filmul „Între chin și amin” a avut o proiecție în Grădina MNLR la începutul lunii iulie, cu o prezentare realizată de Marina Roman, critic de film. Între 1949 și 1951, elita românească era aruncată în închisoare sau în lagărele de muncă forțată. De la muncitori la țărani, de la ofițeri și soldați până la studenți şi profesori, de la polițiști la magistrați, preoți şi muzicieni, o țară întreagă fusese trecută prin foc și sabie de „sovietul suprem comunist”. Orice părere contrară putea duce la anihilarea dureroasă a „dușmanului poporului” care o emisese. „Dușmanul de clasă” trebuia exterminat, „reeducat”, adică trebuia să mărturisească învinuirile pentru care a fost închis, inventate de cele mai multe ori, iar apoi să acuze la rândul său foștii colegi de muncă sau facultate, cunoștințele, prietenii, familia și, în cele din urmă, pe cei cu care împărțea celula. Filmul „Între chin și amin” așază o lupă asupra credinței, căci dezgolirea omului de credință în vederea depersonalizării a fost unul din dezideratele experimentului Pitești.

„Un creator, regizor, poet, este un purtător de adevăr artistic”, mărturisește Toma Enache. „Iei în cârcă sacul acesta în care ai adevărul artistic pe care vrei să-l pui într-o poezie, un film sau o piesă de teatru și, cum se spune acum, îl share-uiești cu ceilalți, cu echipa. Haideți să împărțim adevărul acesta! E foarte greu, dar hai să-l împărțim. Și echipa asta face. Împreună.”

„Dacă nu mi-aș dori să fac film, nu ar mai exista o zbatere, ar însemna că am ajuns la o împăcare cu mine și, din fericire, eu nu am ajuns. Este atât de greu să faci rost de finanțare pentru film. Dar asta mă face pe mine să rămân prins în această lume concretă și reală. Fără această dorință de a face film spuneam, la modul ipotetic, că aș putea fi un om mult, mult, mult mai bun decât sunt. Dacă îți dorești ceva care implică și material înseamnă că există o neîmpăcare a ta cu tine, că faci un compromis pentru că îți dorești să exiști și să spui. Când nu-ți mai dorești asta ești ca un fel de înțelept, nu mai vrei nimic de la nimeni, nu mai ceri nimic, nu vrei să ai niciun conflict, nici măcar verbal. Consider că încă mai sunt câteva povești pe care ar trebui să le spun. Una din ele este gata scrisă și ar trebui să mă apuc de ea”, spune regizorul Toma Enache.

„Trebuie să conștientizăm aceste lucruri pentru a nu le repeta. Este o lecție pe care istoria ne-a dat-o și noi trebuie să o învățăm. Trebuie să fim conștienți și să vedem ce putem învăța ca să nu se repete. Nu cred că ne-ar plăcea să intrăm într-o nouă perioadă de coșmar în care românii să tortureze alți români. Filmul este făcut ca un omagiu în memoria celor care au pătimit acolo, nu ca o răzbunare. Să nu uiți și să le păstrezi memoria celor care au fost acolo e o dovadă de curaj. Întreaga echipă a fost tulburată în timpul filmărilor de la Jilava. Toți conștientizam că acolo nu numai că au fost închiși oameni ani întregi, dar au fost torturați, umiliți”, afirmă regizorul.

Filmare și montaj: Alex Ursu
Credit foto: Dan Vatamaniuc
Proiect coordonat și realizat de Loreta Popa

Urmăriți „Poezie și creație” aici: