Remember Anton Pann – 170

„În mijlocul acelei mode stupide, acelui curent de erotism trivial, de sentimentalism grețos și de galanterie ridiculă, cari au târât și mânjit chiar pe mulți oameni de spirit și de adevărat talent, Anton Pann, vestitul nostru poet popular, a publicat, pe lângă atâtea admirabile lucrări originale și traduceri, și o colecție de cântece și poezii la modă pe acea vreme. Minunatul poet și povestitor, care era în același timp un excelent cântăreț și cunoscător al Psaltichiei, publică acea colecție însoțind fiecare bucată cu muzica ei, transcrisă, fidel după cum se cânta, firește după felul oriental.” (I. L. Caragiale)

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la dezbaterea Remember Anton Pann – 170. Evenimentul va avea loc la sediul muzeului din strada Nicolae Crețulescu 8, sâmbătă, 2 noiembrie 2024, ora 16.00, și marchează trecerea a 170 de ani de la moartea scriitorului.
Invitați: Constantin Răileanu (prin Zoom), Cristina-Ioana Dima, Cosmin Ciotloș, Răzvan Voncu.

Anton Pann a fost scriitor, tipograf, editor, culegător de folclor, compozitor și profesor de muzică religioasă. În activitatea sa de la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea și modernizarea muzicii bisericești. În anul 1830 deschide seria tipăriturilor sale cu conținut religios și laic, alte cărți care conțin cântece de lume și lucrări cu caracter moralizator, scrise cu alfabet chirilic, în limba română. În anul 1852 tipărește alte cărți cu conținut politicesc.

În vremea lui Anton Pann cântecul era la mare trecere printre români, fie ei domni, boieri sau oameni de rând. Vestitul nostru poet popular a publicat cântece și poezii în colecția care poartă numele de „Spitalul amorului sau cântătorul dorului”. În cuprinsul acesteia „nu veți vedea decât plângeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tânguiri de dureri cumplite, oftări și tot felul de văitări din pricina amorului”, afirmă Anton Pann.

Despre ultima perioadă a vieții lui Anton Pann aflăm detalii exacte de la Gheorghe Ucenescu, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai săi, trimis de preoții din Șcheii Brașovului să se instruiască în tainele psaltichiei. Acesta a locuit cu familia Pann timp de doi ani. Din însemnările sale aflăm că: „De regulă domnul Pann pleca la nouă ore dimineața cu buzunarele pline de cărți, pe care îndată le împărțea la amatorii de poeziile sale, pe bani. La două ore punct era la cancelarie și până la timpul mesei corecta copiile de la două teascuri, apoi se punea la masa cu plăcere. De regulă, la masă, totdeauna avea supă în care tăia mărunțel cașcaval, trimis de la Brașov de patronii mei, protopopul Ioan Popasu și protodiaconul Iosif Barac. La friptură bea o oca de vin cu borsec, care cu lada de 50 sticle I le trimete (fără a se găta vreodată) Reprezentanția Bisericii cei mari… cu hramul Sf. Nicolae, pentru osteneala ce avea cu mine în arta muzicii bisericești. După masă fuma ciubuc, apoi se culca o oră.” (Anton Pann, Opere, vol. I-II, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, 2020)