S-a stins din viață criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu

A trecut în eternitate criticul și istoricul literar Alex Ștefănescu.

Născut la 6 noiembrie 1947, în Lugoj, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1977. Contribuția sa majoră, care l-a adus în centrul atenției lumii literare, este Istoria literaturii române contemporane (1941-2000). În această lucrare, pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor în 2005, autorul a răspuns la întrebarea „Ce s-a întâmplat cu literatura română în timpul regimului comunist?”. Analiza sa, care include toți scriitorii importanți ai epocii, împreună cu multe alte volume și articole de critică și istorie literară l-a plasat pe Alex Ștefănescu printre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române, alături de George Călinescu sau Eugen Lovinescu.

Pentru că se săturase de modul în care poezia eminesciană era comentată, Alex Ștefănescu a ales să demonstreze că se poate vorbi despre Eminescu în cuvinte simple și idei proaspete. Analiza sa cuprindea observații culturale pe gustul elevilor, tinerilor și iubitorilor de literatură care (re)descopereau astfel poezia eminesciană. „Numai un scriitor de geniu poate crea un personaj care să ajungă mai cunoscut decât el. Așa cum Hamlet egalează celebritatea lui Shakespeare, iar Don Quijote pe cea a lui Cervantes, și Eminescu este concurat ca notorietate de unul dintre personajele sale, luceafărul”, spunea criticul Alex Ștefănescu, afirmând că poetul a fost numit până la sațietate „luceafărul poeziei românești”, și că la această expresie ar trebui să se renunțe.

„Cultura este ceea ce face dintr-o maimuță un om. Așa cum un pământ necultivat se sălbăticește, un om necultivat devine sălbatic. Nu suntem oameni din naștere. Experimente involuntare (cum ar fi abandonarea unui copil mic într-o pădure și adoptarea lui de către o lupoaică) au dovedit că, needucată, ființa umană pierde atributele omenești. De exemplu, nu știe să folosească limbajul articulat, să se spele, să se îmbrace, să colaboreze cu semenii, să-și planifice viața, să fie conștientă de ea însăși, să înțeleagă ce loc ocupă în lume. Renunță chiar și la mersul biped, urlă, atacă și sfâșie alte vietăți, ca să le mănânce. Cultura îi umanizează pe oameni, incultura îi dezumanizează și – mai brutal spus – îi animalizează. Nu înțeleg deci prin cultură, neapărat să-l fi citit pe Heidegger, să cunoști gramatica sanscrită sau să mergi la concerte de Bach. Și, în orice caz, nu înțeleg prin cultură să faci paradă de cultură. Important este să te cultivi încă din copilărie – cu ajutorul maturilor − și să te cultivi apoi − de unul singur − toată viața, ca să te dezanimalizezi, ca să fii om în rând cu oamenii. Mă uit cu spaimă la oamenii lipsiți de cultură, al căror număr este în creștere”, afirma într-un interviu Alex Ștefănescu. „Românii au avut întotdeauna, în sufletul lor, o aspirație spre ceva frumos, spre un mod mai înalt de a trăi viața. Comunismul i-a urâțit pe mulți dintre ei, dar nu pe toți și nu definitiv. Acum acest popor plin de farmec se naște pentru a doua oară. Este o naștere grea, cu transpirație și sânge, dar este o naștere, nu o agonie”.

Între 1971–1989 a lucrat în redacțiile publicațiilor: Tomis, SLAST, România liberă, Magazin. Din 1990 a a devenit redactor la România literară. Între anii 1995–2010 este redactor-șef al acestei reviste. În 1994 a înființat o editură particulară, Mașina de scris, condusă de soția sa, Domnița Ștefănescu. A fost, de asemenea, membru al Consiliului de Administrație al TVR în perioada 1998–2002. Autor a peste 5.000 de articole de critică literară, publicate în presă. Nicolae Manolescu își amintește că „autorul ambițioasei Istorii a literaturii române contemporane s-a făcut de la început remarcat ca un harnic și omniprezent publicist”. De asemenea, este autor al piesei de teatru Melania și ceilalți jucată la Teatrul Fantasio din Constanța în 1992 (cu titlul Love story în lift) în regia lui Constantin Dinischiotu și la Teatrul de Stat din Arad în 1994, în regia lui Sabin Popescu. Autor al scenariului pentru serialul de teatru TV în 12 episoade Căsătorie imposibilă (în regia lui Silviu Jicman, difuzat în 2000). A realizat pentru Realitatea TV, timp de doi ani, săptămânal, emisiunea Un metru cub de cultură (Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004), iar pentru TVR Cultural, tot săptămânal, în perioada 2007–2009, emisiunea Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu (Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008), și, în perioada 2009–2011, săptămânal, emisiunea Tichia de mărgăritar. În anii 2011–2012, realizează, tot pentru TVR Cultural, emisiunea Iluminatul public. Din 2019, a fost prezentatorul emisiunii Pagini despre satul românesc, de la Trinitas TV.

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor (2005) pentru volumul Istoria literaturii române contemporane (1941-2000). De asemenea, a fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Credit foto: Dan Vatamaniuc