S-a stins din viață Ovidiu Verdeș (13 aprilie 1963-10 octombrie 2022)

S-a întâmplat mai degrabă rar, în istoria culturală românească, să coexiste în aceeași personalitate înzestrări diferite, toate la nivel superlativ: profesorul, scriitorul și teoreticianul. Ovidiu Verdeș a reunit în ființa sa aceste profiluri intelectuale, la care s-a adăugat în chip armonios eleganța morală. Absolvent al filologiei bucureștene în 1985, parcurge toate treptele carierei universitare începând cu 1991, tot la Universitatea din București. Titular al cursului avansat de Teorie literară, profesorul Verdeș a propus mai multe cursuri destinate studenților și masteranzilor, în domenii de cercetare pe care le-a frecventat constant și pasionat: literatura memorialistică, teoriile autobiografiei și ale autoficțiunii. A marcat generații de studenți, care l-au iubit și admirat fără rest și a căror formare intelectuală a ghidat-o cu o generozitate necondiționată. A publicat mai multe volume de teorie literară: Metafora – un concept deschis (Editura Universității din București, 2004), Metaforă şi metafizică: Heidegger, Nietzsche, Blaga, Derrida (EUB, 2005) și Teorie literară contemporană. Teme, autori, abordări (EUB, 2008), care ilustrează un tip de comentariu puțin răspândit în România la începutul anilor 2000, deopotrivă sintetic-rezumativ și profund original în abordarea analitică, așezată sub influența deconstructivismului. Publicul acestor volume a rămas unul de nișă, al studioșilor în bibliotecă, neinteresați de arena criticii de întâmpinare. Ovidiu Verdeș a susținut un doctorat summa cum laude, sub îndrumarea profesorului Mircea Martin, și a  fost bursier al unor prestigioase instituții de cercetare: New Europe College și Andrew W. Mellon Foundation, al căror spirit de excelență și l-a însușit perfect. Acest parcurs academic a fost în chip surprinzător precedat de un debut literar strălucit, cu romanul Muzici și faze (Editura Univers, 2000; ediția a III-a revăzută, Polirom, 2016), roman distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România, a cărui influență majoră asupra generației 2000 a fost recunoscută de critică și de tinerii prozatori, deopotrivă. Muzici și faze este, după cum scria Mircea Cărtărescu în 2002, „cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească […] de zece ani încoace”.

Catedra de Teoria Literaturii, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Credite foto: Observator cultural