S-a stins din viață poetul și publicistul Lucian Avramescu

S-a stins din viață poetul și publicistul Lucian Avramescu, după o lungă suferință. Ultimul său volum, „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”, a ieșit de sub lumina tiparului anul trecut, în 2020, și cuprindea gândurile celui care nu a mai putut rosti cuvintele, în ultima parte a vieții sale. Născut la 14 august 1948 în comuna Sângeru, județul Prahova, Lucian Avramescu era licențiat în arhitectură peisageră și ziaristică, cu studii postuniversitare la Intercultura – Italia.

A debutat în presa literară în 1970. A fost redactor la „Orizont” Vâlcea între 1971 și 1978, apoi șef de secție și redactor-șef adjunct la Scânteia Tineretului, unde, în perioada 1981-1985, a condus cenaclul „Serbările Scânteii Tineretului”. A fost redactor-șef al revistei „Slast” în perioada 1986-1989, fondator și redactor-șef al ziarului „Tineretul Liber”, primul ziar tiparit în zilele Revoluției din ’89 în fosta Casă a Scânteii și fondator al agenției de știri A.M. PRESS – 1991, prima agenție de presă cu capital privat înființată după ’89.

A publicat volume de versuri, note de călătorie, antologii, eseuri și pamflete jurnalistice. Între altele amintim „Poeme” – Editura Albatros (1975), „Stele pe dealuri”, Editura Scrisul Românesc (1976), „Transplantul de albastru”, Editura Sport-Turism (1976), „Un liber albatros” (1978), „Ei, aș! Spunea poetul” (1979), „Nu cer iertare”, trilogie (1981-1983, 1985), Editura Eminescu; „Această generație” – poezii în limba greacă, Editura Athena, Grecia (1985), „Bună seara, iubito”, volumul I, Editura Eminescu (1986), „Bună seara, iubito”, volumul II, Editura A.M. PRESS (2000).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1979, Asociația Culturală de Prietenie România-Israel (membru fondator), membru fondator și membru în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, vicepreședinte. Cetățean de onoare al municipiului Ploiești și al orașului Vălenii de Munte, unde a urmat liceul. Realizator al Muzeului Pietrei din Sângeru, Prahova, singurul muzeu din țară care conține lucrări în piatră realizate de țărani, pus la dispoziția publicului fără taxa, practic o donație de peste 3000 de piese din piatră. A fost distins cu premiul de debut pentru poezie, Editura Albatros (1975), Premiul pentru scriitorii tineri (1979), dar și Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” pentru întreaga operă literară. Peste 200 de poezii au devenit cântece iubite de un public larg. A fost tradus și publicat în reviste literare sau în antologii din Polonia, Bulgaria, Rusia, Israel, China, Anglia, Irak, SUA, Germania, Franta, Olanda, Turcia, Iugoslavia. A fost tradus chiar și în limba kurdă. La Cluj, în Editura Dacia i-a fost publicată selecția de poezii de dragoste „Poetul ca o casă în flăcări”, în 2011. Au urmat „Să strigi femeia de numele ei de vers” în 2014, prima carte pentru copii, „Bucurii cu poezii”, scrisă împreună cu fiica sa cea mică Ana Luciana Avramescu (2016), „Cartea cărților Borsecului”, amplă monografie literară a unui izvor cât o istorie (2016),s un volum de aproape 600 de pagini care cuprinde și prima sa piesă de teatru. Volumul se numește „Cartea fără nume”, iar piesa de teatru „Să nu furi niciodată o mireasă”. Romanul „Despre singurătate” apărut în 2018 este un roman de dragoste, cu inserții autobiografice în care apare și personajul Lucian Avramescu.

Muzeul Pietrei din Sângeru a fost şi a rămas proiectul de suflet al poetului Lucian Avramescu. Aici îşi avea rădăcinile, aici se născuse, aici investise suflet. Și-a dorit ca viaţa de apoi să-l găsească între pietrele cioplite de mâna sa pricepută, între pomii fructiferi şi Biserica din Livadă. Încă dinainte de a se instala boala care i-a luat multe dintre bucuriile vieţii, Lucian Avramescu, și-a exprimat dorința de a se alătura veşniciei pietrei din incinta Muzeului. „Proiectata Tabără de sculptură anuală, deschisă tuturor tinerilor cioplitori în piatră români şi străini, sub genericul «E loc să se mai nască Brâncuşi» și Muzeul sunt subiecte ale penultimei mele cărţi, după care am intenţia de a publica şi un nou volum cu poezii de dragoste. După asta pot să mă întorc la vatră, precum un urs rănit care se retrage, cu ultimele forţe, în grohotişul, în valea care l-a adus pe lume ursoaica, unde el alege să moară. Şi eu sunt un urs dator satului meu pentru prima respiraţie, cu ultimele respiraţii”, spunea într-un interviu poetul Lucian Avramescu.

S-a stins unul dintre cele mai bune condeie din literatura şi jurnalistica românească.

Condoleanțe familiei îndurerate!