18 noiembrie 2021 — Evenimente

„Scriitori – Actori, Actori – Scriitori” | Emil Botta, Radu Stanca și Flavia Buref

Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Teatrul de Comedie, vă invită joi, 25 noiembrie 2021, de la ora 17.00, în Sala Perpessicius a sediului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la evenimentul „Scriitori-Actori, Actori-Scriitori”, dedicat lui Emil Botta, Radu Stanca și Flaviei Buref. Actorii Teatrului de Comedie Angel Popescu, Laura Creț și Mihaela Măcelaru vor citi din opera celor trei scriitori-actori. Moderator: Loreta Popa.

Radu Stanca (1920-1962) a fost un inovator și pasionat om de teatru, regizor, actor și autor de piese de teatru, extrem de prolific, în ciuda faptului că a trăit doar 42 de ani. Absolvent din 1942 al Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității Ferdinand I, Radu Stanca a fost în egală măsură legat de Cluj, orașul în care a copilărit, s-a format ca scriitor, și-a început studiile și a trăit în ultima perioadă a vieții, precum și de Sibiu, orașul în care s-a mutat, în 1940, student fiind, odată cu refugierea Universității clujene, în urma Dictatului de la Viena. A fost numit asistent suplinitor la Catedra de filosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga, însă din cauza condițiilor politice în continuare tulburi, Radu Stanca va rămâne la Sibiu și după 1945. Devine profesor de estetică la Conservatorul popular din Sibiu, face parte din trupa de actori amatori care pune bazele Teatrului din Sibiu, devenind apoi regizor al acestui teatru. În 1951 se căsătorește cu Doti Stanca, iar în 1954 se naște fiul lor, Barbu. Stilul regizoral „euphorionist“ pe care îl dezvoltă și îl practică cu predilecție în spectacolele la care lucrează alături de Doti Stanca este sursa denumirii Studio-ului „Euphorion“ al Teatrului Național din Cluj-Napoca, înființat în perioada directoratului lui Ion Vartic. Moartea la doar 42 de ani a lui Radu Stanca, urmată la numai câteva luni de moartea fiului, Barbu, la doar 8 ani și 8 luni, a lăsat-o pe Doti Stanca singură, până la plecarea ei de pe această lume, în 2019.

Flavia Buref (n. 29 noiembrie 1934 – d. 18 decembrie 2016) a fost actriță de film, scenaristă, poetă și realizatoare de emisiuni de radio și televiziune. Provenită dintr-o familie de aromâni refugiată în România din Bitola, Flavia Buref a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București în 1956, având colegi precum Amza Pellea, Draga Olteanu Matei, Silviu Stănculescu, Silvia Popovici, Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Gheorghe Cozorici, George Constantin și Mircea Albulescu. A debutat în filmul „Dincolo de brazi” (1957), în regia lui Mircea Drăgan și Mihai Iacob. Din 1974 a scris texte de muzică ușoară, romane, versuri, cărți de copii. A scris textele pentru cântecele din filmele „Mama” (1977) și „Eu, tu și Ovidiu” (1978). A realizat peste 300 de emisiuni de televiziune și a scris multe scenarii pentru Teatrul Național Radiofonic. Cel mai cunoscut rol al Flaviei Buref rămâne cel din „Setea”. Flavia Buref a reprezentat cinematografia românească la diferite festivaluri internaționale din Polonia, Bulgaria, URSS, Argentina, Uruguay. La Festivalul Internațional de Film de la Buenos Aires, din 1964, i-a fost acordată importanta distincție „Ojo de la Humanidad”, care era atribuită de critici, importante personalități și ziariști celei mai îndrăgite, populare și simpatizate actrițe. Flavia Buref a făcut parte câțiva ani din colectivul artistic al Teatrului Bulandra, timp în care a jucat în spectacole de succes cu lungă viață artistică. „A fost prietenul meu”, „Doi băieți ca pâinea caldă”, „Procesul alb”, „Cruciații”, „Nu filmăm să ne amuzam”, „Tatăl risipitor” sunt doar câteva filme din bogata ei carieră cinematografică. Peste 30 de premii naționale și internaționale în calitate de textieră. Membră a Uniunii Cineaștilor din România, Flavia Buref a fost selecționată să apară în celebrul dicționar al personalităților „Who’s who”.

Emil Botta (15 septembrie 1911 – 24 iulie 1977) mărturisea: „N-am defăimat niciodată amurgul şi tăcerea…” A rămas în memoria culturii române ca poet, prozator și actor român. Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. Era făcut parcă pentru tragediile antice. Ca poet, a debutat cu poemul „Strofă” ultimă în revista lui Tudor Arghezi „Bilete de papagal” în 1929. Emil Botta a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filosoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. În anul 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original al acestei poezii încântă critica. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai”, Ciclul Vineri, „Versuri” și „Un dor fără spațiu”. Emil Botta a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Opera sa poetică și-a păstrat semeția singurătății pe care o avea poetul în viață. În selecția de Poeme din 1974, excepționale sunt cele treisprezece poeme, publicate pentru prima oară în volum. A jucat în filmul „Reconstituirea”, al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul procurorului Paveliu. A fost distins cu Premiul Fundațiilor Regale în anul 1937 şi cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române în 1967.

Parteneri media: Radio România Cultural, Agerpres, Zile și Nopți, Observator cultural, Agenția de Carte, Iqool, Contemporanul, Modernism.ro, Radio Trinitas, Ordinea zilei, Revista de cultură Familia.

Participarea la evenimente este liberă, iar accesul se face cu prezentarea certificatului verde şi numai în baza unei rezervări la adresa programe@mnlr.ro sau la numărul 0736.598.451 (WhatsApp).