Spectacol de teatru | „Troienele”, după Euripide

Muzeul Național al Literaturii Române și Teatrul Dramaturgilor Români vă invită la spectacolul cu piesa „Troienele”, după Euripide, joi, 30 ianuarie 2020, ora 14.00, în Sala Ion Băieșu din Calea Griviței nr. 64-66.

Interpretează studenții Facultății de Arte „Geo Saizescu”, din cadrul Universității Hyperion, sub coordonarea profesorilor Rodica Mandache și Răzvan Popa, respectiv Andreea Ionela Buzatu, Gabriela Enescu, Gianina Crivăț, Alexandra Zamfirescu, Maria Rezac, Maria Magdalena Pisaltu, Cornel Rizea, Emanuel Varga, Daniel Bițescu.

O civilizaţie a fost distrusă, femeile troiene au pierdut tot, la final însă soldaţii greci sunt nevoiţi să le recunoască autoritatea şi superioritatea. Le-au ucis bărbaţii şi copiii, le-au furat tot ce posedau, le pot ucide şi pe ele, dar ne le pot lua spiritul. „Troienele” reprezintă recunoaşterea forţei spirituale pe care o deţin femeile, începutul unui nou drum. Vapoarele le conduc pe aceste femei spre Grecia, ele îi vor educa pe greci să-şi depăşească starea de barbarie şi violenţă primitivă, să clădească împreună o nouă civilizaţie.

„Pentru că mai presus de orice raţionament logic, piesa lui Euripide provoacă înăuntrul fiecăruia o întrebare intimă despre războiul cu sine, nevoia de a se vedea. Întâi trebuie să fac pace cu mine şi abia atunci încep să pot să fiu de folos comunităţii şi unei cauze, după ce înăuntrul meu găsesc o anumită acceptare liniştită”, mărturisea într-un interviu despre această piesă a lui Euripide regizorul Andrei Șerban.

Euripide, fiul lui Mnesarchos şi al lui Cleito; (480 î.Hr, Salamina – 404 î.Hr. Pella, Macedonia). Cel mai modern dintre tragicii greci, Euripide a fost, prin contradicţiile pe care teatrul său le-a inclus, o personalitate de răscruce în evoluţia genului tragic. Se pare că Euripide ar fi scris 70 până la 90 de piese. Dintre ele ne-au parvenit numai 18. Euripide a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuanțe și ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, a creat conflicte și caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului și problemelor sale sufletești. A introdus în compoziția tragediei intriga, peripeția, recunoașterea, prologul și așa-numitul „deus ex machina”, necesar pentru dezlegarea nodului acțiunii.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Vă așteptăm!