„Cântec alb” | Remember Nicolae Labiș

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită vineri, 6 decembrie 2024, de la ora 17.00, Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, Sala Perpessicius, la „Cântec alb” – Remember Nicolae Labiș, un eveniment dedicat memoriei poetului de la a cărui naștere se împlinesc 89 de ani.

Participă: Maria Margareta Labiș, Teodora Labiș Crețu, Doina Lavric-Parghel, Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Alexandru Philippide, Ana Creangă, Ovidiu Mihăilescu. Amfitrion: Loreta Popa.

Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metaforă din basme, „buzduganul unei generaţii”, căci debutul său avea să anunţe generaţia lui Nichita Stănescu, cunoscută sub numele „generaţia şaizecistă”

„Labiş avea conştiinţa propriei valori într-un grad atât de înalt, încât îşi ştia locul şi greutatea în cultura timpului şi îşi dispreţuia prea mult, virtual, virtualii judecători, spre a crede în posibilitatea de a se lăsa învins de imundele lor viclenii. Avea conştiinţa luptătorului înzestrat şi loial, pentru care nu exista la capătul drumului decât biruinţa,” scria Gheorghe Tomozei în „… Urmele poetului Labiş”, Ed. Sport-Turism, 1985.

„A fost educat și a ieșit, inițial, din contextul pur al ideilor comuniste. Al acelor idei bune, generoase, imposibil de pus în practică, utopice până la urmă. După ce a citit, după ce a înțeles, și s-a lămurit cum stă treaba cu comunismul, Nicolae a suferit cumplit. În ultimul an de viață, fusese luat în vizor de Mihai Beniuc la o ședință a scriitorilor. Fratele meu se hotărâse deja să plece, să se elibereze”, mărturisea Margareta Labiș, la evocarea Muzeului Național al Literaturii Române de acum câțiva ani dedicată fratelui său.

Nicolae Labiş a fost incontestabil liderul generaţiei sale. A avut răgazul să-și vadă apărute volumul de poeme pentru copii „Puiul de cerb” (1956), fără probleme, şi volumul „Primele iubiri” (1956), cu probleme. În urma unor intervenţii ale cenzurii, a fost determinat să afirme că acesta din urmă nu-l mai reprezintă. A alcătuit proiectul unei alte cărţi de poezii, „Lupta cu inerţia”, care va apărea postum, în 1958. „Ideea luptei cu inerţia, desfăşurată atât pe plan ideologic, cât şi pe plan estetic, va fi cel mai semnificativ elan insuflat de poet până la dimensiunile, energia şi retorica unei adevărate bătălii împotriva conformismelor actualităţii proletcultiste sau realist-socialiste”, scria despre Labiș, profesorul Ion Simuț în Cultura literară, nr. 544 din 28 noiembrie 2015, numit „Nicolae Labiş între Maiakovski şi Rimbaud”.

Moartea prematură a poetului (doar 21 de ani) într-un accident de tramvai în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a dat apă la moară ideii că Nicolae Labiș devenise indezirabil pentru puterea politică. Misterul acesteia persistă încă.

Poemul „Moartea căprioarei”, inspirat de un eveniment real, l-a făcut celebru în rândul mai multor generaţii de adolescenţi.

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Vă așteptăm cu drag!