Iosif Iser – un caricaturist maestru al penelului

Iosif Iser s-a născut în București, cu numele de Isidor Rubinsohn, la 21 mai 1881. A început prin a picta în manieră expresionistă, cu tușe groase și colorit mohorât, ca urmare a studiilor urmate la München. Deși venise să studieze arhitectura, preferă să picteze și să deseneze caricaturi pentru două reviste satirice de stânga.

După doar doi ani petrecuți în România, pleacă în 1907, spre capitala artelor frumoase, Paris, unde își continuă studiile și se alătură efervescentei avangarde. Aici îi cunoaște pe Brâncuși și pe pictorul André Derain, cu care va colabora. Se va întoarce în țară, pentru a-și expune lucrările, dar și pentru a lupta vitejește în Războiul Balcanic, în campania din Bulgaria și apoi în Primul Război Mondial pe frontul din Moldova. Chiar și așa, reușește să picteze câteva portrete de soldați. Frecventează boema bucureșteană, unde își câștiga pâinea făcând portrete la minut sau desene pe care le vinde, exercițiu care-i va perfecționa tehnica.

Fiind atras de ideile socialiste, va publica intens în reviste precum „Adevărul” și „Facla”, caricaturi politice, în care satirizează monarhia, burghezia și pe reprezentanții capitalismului. Arghezi scria despre caricaturist: „Ieșirea lui Iser din necunoscut răsturna tot ce se îngăimase până la el în materie de pagină ilustrată. Până atunci desenul fusese un spațiu prost mânjit și se chema caricatură.”

Desigur, el nu a abandonat niciodată pictura, schimbându-și însă viziunea sumbră, ca urmare a unor călătorii în Spania, dar mai ales în Orient și la Istanbul. Inspirat de aceste călătorii, începe să fie atras de peisajele Balcicului și de pitorescul așezărilor de tătari (tablouri ca „Familie de tătari”, „Tătăroaică în albastru”, „Tătăroaică din Medgidia”, „Peisaj dobrogean”, „Cafenea la Balcic”). Ca mulți alți pictori, a fost interesat și de lumea baletului și a circului, pictând o serie de arlechini și dansatoare, cu precădere în perioada pariziană. În 1955, va fi ales membru al Academiei Române.