Octavian Goga (1881–1938)

Octavian GOGA (1 aprilie 1881, Răşinari, j. Sibiu – 6 iunie 1938, Ciucea, j. Cluj), poet, dramaturg, traducător, gazetar şi politician.
A urmat cursurile primare în localitatea natală, ca elev privat (1886-1890). S-a înscris la Liceul de Stat din Sibiu (1890-1899), definitivându-şi pregătirea preuniversitară la Braşov (1900), unde a susţinut bacalaureatul. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Budapesta (1904).
Militant pentru drepturile românilor din Transilvania, lui Goga i s-au deschis câteva dosare penale, în perioada 1907-1909, toate clasate. Însă, în 1911 i s-a intentat o altă acţiune la tribunal, fiind condamnat la puşcărie şi încarcerat la Seghedin, în Ugaria (1912). Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, poetul se înrolează voluntar. Se stabileşte la Cartierul General al Armatei din Moldova, contribuind la publicarea oficiosului de presă „România” (1917-1918) din Iaşi, condus de M. Sadoveanu. A militat pentru Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat (articole politice pe această temă: O seamă de adevăr, 1908; Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o ţară neutră, 1915).
Activitatea politică şi culturală i-a fost recompensată cu alegerea ca membru titular al Academiei în 1919 şi cu acordarea Premiului Naţional de Poezie în 1924. După 1918 a deţinut diverse funcţii ministeriale, remarcându-se aproape exclusiv ca om de stat. A făcut parte din Partidul Poporul, înfiinţat de Mareşalul Alexandru Averescu. A fost exclus din formaţiune, formând Partidul Naţional Agrar în 1932, care, în 1935, va fuziunea cu formaţiunea lui A.C. Cuza, Liga Apărării Naţional Creştine, întemeind astfel Partidul Naţional Creştin, cu înclinaţii extremiste.
La alegerile parlamentare din 1937, P.N.C. a obţinut sub 10% la sută dintre voturi, ceea ce nu l-a împiedicat pe regele Carol al II-lea să-l desemneze pe GOGA să formeze Consiliul de Miniştri, pe care l-a şi condus între 28 decembrie 1937 şi 11 februarie 1938, fiind obligat totuşi de monarh să-şi predea mandatul.
A debutat cu versuri în liceu, în revista „Tribuna” din Sibiu (1897). În viaţa literară, a folosit pseudonime ca: Oactivian, Tavi, Othman, Otavă, Sfinx, Agog, Ion Codru, Ion Bratu, Sisifus, Tantalus, Styx, Pygmalion. Debutul în volum s-a produs cu Poezii (Budapesta, 1905), culegere distinsă cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, cartea fiind susţinută de Titu Maiorescu, prin raportul Poezia lui Octavian Goga (1906). Alte volume de poezii: Ne cheamă pământul (1909), Cântece fără ţară (1916), Din larg (postum, 1939).