Atelierul de creație „Poezie în viață”

Muzeul Național al Literaturii Române organizează sâmbătă, 9 mai 2026, între orele 14.00–18.00, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu nr. 8, în cadrul Atelierului de creație „Poezie în viață”, coordonat de Nina Vasile, o întâlnire cu scriitorul Dan Iancu.

„Pe Dan Iancu (n. 1956, București), poet cu formație de matematician, îl cunosc din anii ’90. Suntem colegi de generație literară, în sensul că am debutat amândoi puțin înainte de anul 2000. O particularitate a poeților care au publicat după ’89 și înainte de 2000 cred că este neafilierea la o generație (trăsătură încă existentă); sunt individualități puternice, în același timp discrete, foarte diferite între ele și, totuși, cred că pot, la distanța de timp pe care o am acum, să identific o poezie de intersecție între ceea ce era înainte de ’89 și toate tendințele incipiente care au urmat și au dat poezia actuală.

O căutare a noului în scriitura poetică era încă o obsesie; prin urmare, exista latura experimental-textuală care avea deja un vârf (nu singurul) în Gheorghe Iova. Apoi, specific acestui tip de experiment la nivel de scriitură a fost și este faptul că își caută o legitimare ontologică și, prin asta, înțeleg un efort de a face din textul poetic un contrapunct între emoție și sens-revelație, un efort de a accesa, pe linie suprarealistă, cealaltă realitate, indiferent cum o numea fiecare: absență, distanță, inexprimabil, tăcere.

Altfel spus, pentru acești poeți (să le zicem nouăzeciști), tatonarea limitelor limbajului și depășirea lor în/prin poezie nu vin din frondă, nici din acel spirit avangardist al absurdului. Nu sunt superficiali, nu se joacă gratuit (dar vor ajunge la jocul tragic al lui Cristi Popescu). În fine, fără îndoială, o a treia turnantă poetică a fost (și este cea care domină acum) existența cotidiană, dură, cu senzualitate și sexualitate asumate, integrate (întrucât existente!), pe care poezia actuală le-a păstrat și exacerbat.

Revenind la Dan Iancu, prezent și actual atunci și acum, este un poet prolific. Are propria editură, dar debutul lui cu volumul Despre înțeles (1997) a fost remarcabil și câștigat prin concurs la Cartea Românească. Și aceasta rămâne pentru el rampa valorizatoare valabilă. Pentru cine este atent, se poate vedea o evoluție generată într-o dimensiune personală, cu tușe foarte clare, metaconștiente, în care se reinventează fără oboseală, stăpânind o capacitate de configurare precisă a realității intradimensionale pe care numai el o poate vedea, într-o scriitură distinctă, cu o energie rareori vizibilă în poezia noastră cea mai tânără.

Volumul Despre însumi, apărut în 2025, mi-a atras atenția, iar cel de debut, pe care îl aveam demult în bibliotecă, împreună cu alte șase volume pe care mi le-a oferit cu generozitate, sunt un pretext bogat pentru experimentul nostru din Atelierul de creație „Poezie în viață”, tocmai pentru că Dan Iancu este un exemplu de putere a poeziei (sau a iubirii care devine poezie!), atunci când există o capacitate de sondare a unor zone indescriptibile pentru oamenii care nu sunt artiști. În plus, chiar între poeți, are o abilitate aparte de a prinde aceste zone într-o scriitură cu adevărat personală, așa cum o știe foarte bine el însuși: «sunt înconjurat de poezia lucrurilor¹ ce nu-și spun pe nume / mirat privind spre mișcarea asta de dincolo / și vreau să te apăr²».

Și încă un exemplu: «acvariul ți se așază seara¹ / nu auzi respirația sacadată a peștilor ce taie lichidul / verdele algelor explodând n-are mirosul dimineții de plajă pustie / nisipul mut nu te mai măsoară-n clepsidre / doar curcubeul acesta trecut prin filtrul de sticlă / îți va lăsa ochiul nespus de singur».²

Indicilor le corespund note de subsol în volumele sale, atât în Despre înțeles, din care am citat aici, cât și în alte cărți ale sale. Dan Iancu este și autorul unor imagini grafice, desene, fotografii sau semne personale, pe care le distribuie, după intenții doar de el știute, în toate volumele.

Alte cărți publicate de Dan Iancu: bostonmylove (Eminescu, 2002), o piatră de spus (Vinea, 2004), Discursuri (LiterNet, 2008), tata doar fotografii (agol, 2009), Noi, o jumătate de zeu (agol, 2011), Despre înțeles (modificată pe alocuri, agol, 2012), poemul orașului târziu (agol, 2017), aspecte inedite din viața lui (agol, 2017), Ospătăria lu’ Iancu (Curaj Înainte, 2019) și rime de-ngânat la masă (agol, 2021).”

(Nina Vasile, coordonatoare Atelier de creație „Poezie în viață”)