„Nopțile albe ale Poeziei” cu Ioana Crăciunescu | Mariana Marin

Ioana Crăciunescu revine la versurile Marianei Marin în cadrul proiectului „Nopțile albe ale POEZIEI” de dragul poetei.

Opera Marianei Marin este de o indiscutabilă calitate, de un curaj rar în perioada comunistă. Era prin definiție serioasă, oarecum melancolică. Mariana Marin îşi comunica tensiunea, protestul, revolta, tristeţea prin poezie. Nora Iuga mărturisea la dispariția poetei Mariana Marin: „Cu Madi ascultam Europa Liberă, aproape în fiecare seară, la ea sau la noi, pentru că, de la geamul blocului meu, din Titan, vedeam dacă geamul ei era luminat sau nu. Și interminabilele anchete de la Securitate, trăind cu tăișul la beregată, și vizitele nocturne ale milițienilor – ajunsese un fel de vânat încolțit din toate părțile… și, în tot acest timp, scria poezie după poezie, de parcă și-ar mai fi jupuit o coajă nouă de pe o rană veche“.

„Ar fi putut rămâne la Paris, dar n-a rămas, ar fi putut pune pe picioare o editură, dar cele câteva excepționale editări stau doar ca dovadă a simțului ei estetic, ar fi putut trăi liniștită, dar a trăit ca un adevărat poet, risipindu-se, lăsându-se pradă unor întâmplări care s-au adunat într-un sfârșit timpuriu. Una din cele mai mari poete ale liricii românești din toate timpurile“, scria și Gellu Dorian despre Mariana Marin.

Urmăriți „Nopțile albe ale POEZIEI” cu Ioana Crăciunescu aici: