Ion Pillat – 125

Ion PILLAT (31 martie 1891, Bucureşti – 17 aprilie 1945, Bucureşti), poet, traducător, eseist, editor şi publicist. Mama lui, Maria Pillat, este cea de-a doua fiică a cunoscutului demnitar I.C. Brătianu.
Ion PILLAT a urmat clasele liceale la Paris, finalizate în 1909. A fost înscris la Universitatea Sorbona din capitala Franţei, susţinându-şi licenţa în litere (1913) şi în drept (1914). În 1916 s-a ocupat de editarea volumului Plumb, prima plachetă semnată de George Bacovia. A înfiinţat, împreună cu Tudor Arghezi, revista lunară „Cugetul românesc” (1922-1924). A fost, până în 1938, deputat şi senator în mai multe legislaturi. A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1936.
A fost un autor precoce, înzestrat cu multiple posibilităţi. A debutat în revista „Convorbiri literare” (1912) şi în volum, în acelaşi an, cu Povestea celui din urmă sfânt (Paris, 1912) şi cu Visări păgâne (Bucureşti, 1912). Scriitor prolific, Ion Pillat s-a apropiat de mişcările de tip modernist (simbolism, parnasianism), de clasicism şi, aparent, de tradiţionalism. Formulele lui artistice au creat dificultăţi pentru încadrarea într-un curent precis. Poezia lui a traversat o diversitate de etape, datorate, în mare măsură, capacităţii lui de a asimila scriitori de provenienţe dintre cele mai variate: Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Francis Jammes, Saint-John Perse, Paul Claudel. De altfel, pe unii i-a şi tradus. Ion Pillat a fost unul dintre promotorii „poeziei pure” în spaţiul românesc.
De asemenea, literatura lui a fost, la începuturi, un exerciţiu de sintetizare a influenţelor româneşti: V. Alecsandri, Eminescu, Al. Macedonski, Coşbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel, Al. T. Stamatiad. Contribuţiile care i-au adus confirmarea sunt: Pe Argeş în sus (1923), Limpezimi (1928), Poeme într-un vers (1936). A realizat, în colaborare cu Perpessicius, Antologia poeţilor de azi (I-II, 1925-1928), în care au fost incluşi 70 de autori, ale căror figuri au fost surprinse de Marcel Iancu.
Opere (selectiv): Satul meu (1926, versuri), Biserica de altădată (1926, versuri), Scutul Minervei (1934, versuri), Împlinire (1942), Poezii (1944, Editura Fundaţiilor Regale, 3 volume, cu versuri scrise între 1906 şi 1941).