Corespondențe de aprilie #6 | Să fi fost Lucian Blaga un sfinx impenetrabil?

Filosof, profesor universitar, academician, diplomat… Blaga pare să nu fi fost cel mai vesel personaj posibil. De fapt, majoritatea celor care l-au cunoscut în circumstanțe oficiale l-au considerat a fi un om distant, introvertit. Acum, dacă ne gândim că acesta a fost „mut ca o lebădă” până la vârsta de patru ani, apetența pentru meditație și singurătate pare o trăsătură bine fixată. Cu toate astea, cei care l-au cunoscut mai bine îi dezvăluie o altă față, mult mai caldă. De pildă, Voichița Mușat, fiica unui văr îndepărtat al filosofului, își amintește de vizitele de la Lancrăm ale acestuia din anii ‘50, care venea în casa tatălui ei și o lua pe genunchi, spunându-i că va ști cine este atunci când va învăța despre el la școală (o lungă perioadă numele lui Blaga va fi interzis, așa că e posibil ca fetița să nu fi reușit să învețe despre ilustrul oaspete). Tot aceasta povestea că Blaga obișnuia să vină adesea în casa preotului Ioan Lașiță (tatăl ei), pentru a se delecta cu scoverzi (plăcinte ardelenești). Ovidiu Drimba, care i-a fost student și apoi asistent, ne dezvăluie un cu totul alt Blaga decât ne-am fi așteptat: un om cald, modest, deloc îngâmfat, apropiat de cei câțiva studenți pe care îi prețuia și pe care îi invita acasă. Întrebat cu prilejul unui interviu să spună cu ce prilejuri era invitat de Blaga, distinsul cărturar Ovidiu Drimba mărturisea: „După un curs – sau când ne întâlneam, întâmplător, pe stradă. Pentru ce? Pur și simplu ca să vorbim. Îi făcea plăcere deosebită să povestească impresiile din Portugalia, precum și din alte țări pe care le cunoscuse.” Iată un Blaga vorbăreț, departe de imaginea filosofului taciturn, sau a profesorului sever. Deși la catedră, Blaga era mai degrabă plicticos, căci obișnuia să își citească pur și simplu cursul, fără floricelele oratorice pe care le considera „găunoase”. Pe de altă parte, în mod surprinzător, atunci când se afla printre prieteni, Blaga adora să facă glume. Deci nu să povestească glumele altora, ci să născocească el unele, iar preferatele lui erau calambururile, care erau făcute cu vervă, fantezie și… haz! În societatea doamnelor, se pare că filosoful devenea chiar expansiv, spre delectarea auditoriului feminin. Așadar, putem spune că marele intelectual era un om de lume și în niciun caz un mizantrop. Era un om complex: ordonat și temeinic în tot ce făcea, de la programul zilnic până la orele de odihnă, dar care, pe de altă parte, făcea glume și adesea râdea în hohote, fără rezerve. Un om, în niciun caz o statuie.

Text de Radu Băieșu, redactor editura MLR
Imagine din arhiva MNLR

Vă invităm să descoperiți expoziția „18 scriitori români în viziunea graficienilor lumii”, organizată de MNLR în București Mall Vitan (Calea Vitan 55-59), unde veți descoperi portretele scriitorului în viziunea artiștilor din Brazilia, China, Ghana, România, Spania și Ucraina.

Mai multe detalii, aici: https://mnlr.ro/18-scriitori-romani-in-viziunea-graficienilor-lumii-expozitie-mnlr-in-bucuresti-mall-vitan/