6 April 2020 — Evenimente

Ion Minulescu, a XI-a Poruncă

De multe ori suntem dezamăgiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Uneori suntem dezamăgiți de propriile noastre slăbiciuni sau încăpățânări, de faptele, sentimentele sau gândurile noastre. Alteori suntem dezamăgiți de cuvintele, gesturile, faptele celor din jurul nostru, ființe dragi sau persoane necunoscute. Simțim poate uneori nevoia existenței unei a XI-a porunci, poruncă care să ne îndrume pe noi și pe semenii noștri, mai ales în aceste zile tumultoase. Ar fi poate potrivită în aceste momente o a XI-a poruncă care să spună „Stați în casa!”. Poate și mai potrivită ar fi una în care să se spună „Prețuiți fiecare zi, prețuiți fiecare clipă petrecută alături de cei dragi, alături de ființele iubite!”. Ion Minulescu a avut inspirația și talentul să conceapă în versuri propria lui variantă a unei a XI-a porunci, o completare personală la „Cele zece porunci” dictate de către Dumnezeu lui Moise, dedicată lui Radu Cioculescu:

A XI-a Poruncă

Ascultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbești,
Privește, să-nveţi să clădești.
Și taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, privește şi taci!

Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaște –
Când simți că păcatul te paște!…

Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Aşteaptă-ţi tăcut biruința
Și candela minții nu-ţi stinge –
Când simți că dușmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care ești –
Aceeași piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește şi taci!…
Din brațe fă-ţi aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!…

„Revista Fundațiilor Regale”, IV, nr. 9, 1 septembrie 1937
​Texte culese din Ion Minulescu, „Poezii”, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1967, Colecția Biblioteca pentru toți

Radu Cioculescu s-a născut la 5 martie 1901, la Turnu Severin. Fiul inginerului Nicolae Cioculescu şi fratele mai mare al lui Şerban Cioculescu. Studii la Viena. Avocat, ziarist, scriitor, critic muzical, secretar al PEN-Clubului din România, traducător al lui Proust, membru PNŢ. Director adjunct la Operei Române din Bucureşti şi al Filarmonicii Române, secretar de redacţie al revistei „Fundaţiilor Regale” din 1934 până în 1940, administrator delegat al Societăţii Române de Radiodifuziune. Arestat în august 1949 într-un lot în care au mai fost şi alţi lideri naţional-ţărănişti. Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat prin sentinţa nr. 1067/1950 la 15 ani muncă silnică pentru „complicitate la trădare”, motivând că „a făcut parte dintr-o organizaţie subversivă”. A trecut prin închisorile Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Piteşti, Văcăreşti. A murit la 9 ianuarie 1961 în închisoarea Dej, la vârsta de 60 de ani.

Text de Adrian David, muzeograf
Credite foto și biografie Radu Cioculescu:
http://www.memorialsighet.ro/radu-cioculescu/